DECIZIE Nr.
103 din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) si art.
12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 4 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art.
12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Olivia Popa şi Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001)
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art.
12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Olivia Popa şi Otilia Alexandru într-o cauză comercială având ca obiect
deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi lichidării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorii susţin că
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor şi principiilor
constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi
dreptul persoanei la un proces echitabil. Apreciază, astfel, că judecătorul
sindic devine incompatibil să participe la judecata cererii de atragere a
răspunderii după pronunţarea mai multor hotărâri într-un dosar, exprimându-şi
astfel părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată cu ocazia soluţionării
fondului cererii de atragere a răspunderii, părţile nu mai pot formula apărări
sau contesta actele deja întocmite sau hotărârile pronunţate în dosar, fiind
introduse în cauză cu mult timp după deschiderea procedurii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând în acest sens că
judecătorul-sindic care a pronunţat o hotărâre în conformitate cu art. 11 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 nu numai că nu devine incompatibil, pentru acest motiv,
ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la soluţionarea
procedurii, stabilirea în această modalitate a atribuţiilor
judecătorului-sindic fiind în conformitate cu cerinţele art. 16 şi art. 129 din
Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens practica în materie a
Curţii Constituţionale, si anume deciziile nr. 1.003/2007 si nr. 1.080/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art.
12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 9: „Repartizarea
cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor
desemnaţi ca judecători-sindici se realizează potrivit art. 53 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în
sistem informatizat.";
- Art. 11 alin. (1) lit. g): „(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul
prezentei legi, sunt: (...)
g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii
membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în
insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în
legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147.";
-Art. 12: „(2) Dispoziţiile
art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu
sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi
dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs."
Art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la care
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 face trimitere, se află în titlul V - „Incompatibilitatea,
abţinerea şi recuzarea judecătorilor", cartea
I - „Competenţa instanţelor de judecată", şi are următorul conţinut: „(2) De asemenea nu poate lua parte
la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi
pricină."
In opinia autorilor excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 24 din Constituţie, referitoare la
accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
apărare.
Analizând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să
fie respinsă ca neîntemeiată.
Curtea constată că dispoziţiile art. 9, art. 11 alin.
(1) lit. g) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei conţin norme de procedură, referitoare la modalitatea de
repartizare către judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici a cauzelor având
ca obiect procedura insolvenţei, la unele atribuţii principale ale
judecătorului-sindic, respectiv la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 24
alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea judecătorilor,
cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, de către
judecătorul-sindic. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute de lege,
astfel că, fără a încălca norme sau principii fundamentale, legiuitorul, în
virtutea acestor prerogative constituţionale şi în considerarea unor situaţii
deosebite, poate să stabilească, în parte, şi reguli de procedură speciale,
derogatorii de la regulile dreptului comun, ca în cazul de faţă. Pe de altă
parte, modalitatea de repartizare aleatorie şi în sistem informatizat a
cauzelor, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 85/2006, nu poate încălca, în sine,
accesul liber la instanţă, dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil,
aşa cum pretind autorii excepţiei.
De altfel, prin Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reţinând
că, „în cadrul procedurii insolvenţei, sunt stabilite unele reguli derogatorii
de la dreptul comun, fiind, însă, aplicabil art. 149 din Legea nr. 85/2006,
potrivit căruia prevederile legale se completează, în măsura compatibilităţii
lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial
român şi ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept internaţional privat în domeniul insolvenţei. Astfel, sunt respectate
atât principiul constituţional al accesului la justiţie, cât şi cel al
dreptului la apărare. Legiuitorul a avut în vedere, la instituirea lor,
ocrotirea intereselor părţilor, în sensul de a se evita formularea şicanatorie
a cererilor de recuzare, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuţiilor
judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impune
desfăşurarea şi finalizarea procedurii insolvenţei. Judecătorul-sindic care a
pronunţat o hotărâre, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de art. 11 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006, nu numai că nu devine incompatibil pentru acest
motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la
finalizarea procedurii".
Curtea constată că cele reţinute în decizia indicată
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi ale art. 12 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, excepţie ridicată de Olivia
Popa şi Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001) al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi