DECIZIE Nr.
1029 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 1 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Synco Telecom" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 20.022/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru
cauze privind proprietatea intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 446R din 29 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 20.022/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Synco Telecom" -
S.R.L, din Bucureşti într-o cauză având ca obiect „drepturi de autor şi
drepturi conexe".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin
conferirea ope legis în favoarea titularilor de
drepturi de autor a dreptului de a solicita triplul unei sume pretinse ca
prejudiciu cauzat, fără a fi obligaţi a demonstra în concret în ce a constat
aceasta, fără posibilitatea cenzurării acestei sume, îngrădind părţii adverse
posibilitatea de a demonstra netemeinicia sau' exacerbarea nejustificată a
pretenţiilor, cu încălcarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului
şi a acordării despăgubirilor, textul de lege criticat reprezintă o fncălcare a
prevederilor art. 21 din Constituţie. De asemenea, apreciază că reglementarea
criticată instituie un regim de favorizare a titularilor de drepturi conexe
prin stabilirea de plano a dreptului acestora de a obţine triplul sumei pretinse ca
prejudiciu cauzat, sumă stabilită arbitrai, aceştia beneficiind de o îmbogăţire
fără justă cauză, motiv pentru care textul contravine principiului constituţional
al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, statuat şi prin art. 124 alin. (2) din
Constituţie. In final, susţine că este încălcat şi principiului constituţional
ai ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, titularii de drepturi conexe
fiind privilegiaţi, prin „repararea triplă" a prejudiciului cauzat,
aducându-se astfel atingere dreptului de proprietate privată, deoarece
determină diminuarea averii unei persoane în favoarea alteia, având drept
rezultat îmbogăţirea fără justă cauză a celei din urmă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră
ca excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată
nefii'nd în contradicţie cu normele constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
Art. 139 din Legea nr. 8/1996 a
fost modificat prin art. I pct. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
123/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19
septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie
2006.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 139 alin. (2): „La
stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare: [...]
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul
sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut
obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile
menţionate la lit. a)."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 44 alin. (2) potrivit cărora proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi
celor ale art. 124 alin. (2) care prevăd că justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, prin Decizia nr. 596 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, făcând trimitere la
Decizia nr. 504 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Curtea a constatat că „prevederile art. 139
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 sunt cuprinse în cap. III - Măsuri de
protecţie, proceduri şi sancţiuni şi se referă la posibilitatea titularilor
drepturilor de autor şi al
drepturilor conexe de a solicita instanţelor de judecată sau altor organisme
competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege şi
repararea prejudiciului cauzat".
Textul de lege criticat instituie o sancţiune civilă,
şi anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui
drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate
prin lege, în deplină concordanţă cu principiul
constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce
include şi proprietatea intelectuală. Posibilitatea acordării de către instanţa
de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal
datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite
reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii
civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare
de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele
neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situaţia unui debitor
contractual, ţinut să răspundă numai pentru prejudiciul previzibil la
momentul'încheierii contractului.
Totodată, Curtea a statuat că opţiunea legiuitorului de
a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu
triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor
sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această
posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanţa de judecată,
aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile
stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, respectiv
consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, foloasele
patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate
titularului dreptului.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Synco
Telecom" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 20.022/3/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora