DECIZIE Nr.
1029 din 8 octombrie 2008
asupra sesizarii de
neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea art. 54 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 720 din 23 octombrie 2008
Cu Adresa nr. 51/2.868 din 19
septembrie 2008, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii
Constituţionale sesizarea formulată de 59 de deputaţi, în temeiul dispoziţiilor
art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea Legii pentru
modificarea şi completarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor.
Sesizarea este semnată de un număr de 59 de deputaţi,
şi anume: Rădulescu I. Cristian,
Paveliu C. Marian Sorin, Drăguş Radu-Cătălin, Buhăianu Gh.Obuf Cătălin Ovidiu,
Uricec Eugen Constantin, Momanu V. Corneliu, Piteiu Marcel Adrian, Petrea M. Constantin, Străchinaru
Petre, Bîrsan P. Iulian Gabriel, Bruchental-Pop I. Ionela, Puzdrea Dumitru Ghe., Almăşan D. Liviu, Cantaragiu
C.Bogdan, Brânză S. William Gabriel, Andreica Romică, Albu I. Georghe, Ciocâlteu A. Alexandru, Buşoi
Diana-Maria, Popescu Corneliu, Tabără I. Valeriu, Vladu Iulian, Boureanu R. Cristian Alexandru, Hoinaru.V.
Marin, Romanescu M. Marcel Laurenţiu, Ungureanu I.
Petre, Lambrino V.D. Radu, Barbu G.Gheorghe, Constantinescu M. Anca, Tudor V. Constantin, Zaharia Gh. Claudius Mihail, Liga E. Dănuţ, Bardan C.
Corneliu Ştefan, Fuia Stelian, Igaş A. Traian Constantin, Lificiu C. Petre,
Rogin Marius I., Sârb G. Gheorghe, Ionescu Daniel, Oltean Ioan C, Oancea N.
Viorel, Iliescu M. Valentin Adrian, Mironescu C. Laurenţiu, Vasil Mihaela
Adriana, Coşea O. Dumitru Gheorghe Mircea, Canacheu N. Costică, Cristian Ilie,
Călian I. Petru, Turcan D. Raluca, Ştirbeţ H. Cornel, Sandu A. Gabriel, Preda
Gh. Cezar Florin, Codîrlă D. Liviu, Movilă P. Petru, Iustian M.S. Mircea
Teodor, Rusu Valentin, Iordache M. Graţiela Denisa, Mocanu Gh. Vasile şi Buda I. Daniel.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea
art. 54 din Legea nr. 303/2004, având următorul cuprins, stabilit de Senatul
României în calitate de Cameră decizională în şedinţa din 16 septembrie 2008:
„Art. I. -Articolul
54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
Art. 54. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul-şef al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii-şefi de secţie
ai acestor parchete, precum şi procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora
sunt numiţi de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea
ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii.
(2) Persoanele propuse trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
a) să facă parte dintre procurorii cu o vechime
minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror;
b) să deţină gradul profesional corespunzător
funcţiei de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie ori al parchetelor de pe lângă curţile de apel sau corespunzător
funcţiei de judecător în cadrul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori al
curţilor de apel.
(3) Numirea se face pe o perioadă de trei ani, cu
posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.
(5) Revocarea procurorilor din funcţiile de
conducere prevăzute la alin. (1) se face de plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de
procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(6) Dispoziţiile art. 51 alin. (2) se aplică în
mod corespunzător."
In motivarea sesizării de neconstituţionalitate se
susţine că Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost modificată cu încălcarea
prevederilor art. 61 alin. (1), art. 75 şi art. 134 alin. (1) din Constituţia
României, pentru următoarele considerente :
Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră
sesizată, în şedinţa din 19 aprilie 2006 a respins propunerea legislativă
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor.
Senatul, în şedinţa din 16 septembrie 2008, în calitate
de Cameră decizională, a adoptat propunerea legislativă, însă cu un conţinut
diferit.
Iniţiativa legislativă depusă la Camera Deputaţilor de
senatorul Rodica Mihaela Stănoiu şi deputatul Florin Iordache avea ca obiect
modificarea art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în sensul de a se
prevedea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este numit de către Preşedintele României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii cu o vechime de 10 ani
în funcţia de judecător sau de procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu
posibilitatea reînvestirii o singură dată. Iniţiativa legislativă viza şi
modificarea art. 54 alin. (2) din aceeaşi lege, în sensul de a se prevedea că
prim-adjunctul şi adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Departamentului Naţional
Anticoruptie şi adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor
parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestuia sunt numiţi de
către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime de 10 ani în
funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată. Se propunea, de asemenea, modificarea art. 54
alin. (5) din legea menţionată, în sensul de a se prevedea că revocarea
procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se face de către Preşedintele României la propunerea motivată a
Consiliului Superior al Magistraturii, şi a art. 54 alin. (6), în sensul de a
se prevedea că revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la
alin. (2) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului
justiţiei, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau,
după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie ori a procurorului şef al Departamentului Naţional
Anticoruptie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele
prevăzute la alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.
Respingând propunerea legislativă, Camera Deputaţilor
şi-a exprimat voinţa ca art. 54 din Legea nr. 303/2004 să nu fie modificat.
In şedinţa sa din 16 septembrie 2008, Senatul, în
calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea pentru modificarea şi
completarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, cu un alt conţinut decât cel al propunerii legislative, pe baza
rapoartelor din 8 martie 2007 şi, respectiv, din 8 septembrie 2008 ale Comisiei
juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
Potrivit alin. (1) al art. 54 din legea menţionată, în
varianta adoptată de Senat, procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia,
procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, adjuncţii acestuia,
procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de
procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Conform alin. (5)
al aceluiaşi articol, revocarea din funcţiile de conducere prevăzute la alin.
(1) se face de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea
ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului.
Aceste modificări şi completări, care au un alt
conţinut de reglementare decât cel propus Camerei Deputaţilor de către autorii
iniţiativei legislative, contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din
Constituţie.
Invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi
anume Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, se susţine că dezbaterea
parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate
face abstracţie de evaluarea acesteia în Plenul celeilalte Camere sau al celor
două Camere ale Parlamentului nostru bicameral. De aceea, modificarea şi
completarea de către Camera decizională a unui proiect de lege care a fost
adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în
vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră
sesizată. Altminteri, ar însemna să legifereze o singură Cameră, şi anume
Camera decizională, ceea ce contravine principiului bicameralismului prevăzut
de art. 61 alin. (2) din Constituţie şi competenţelor celor două Camere,
stabilite de art. 75 din Legea fundamentală, referitoare la procedura de
legiferare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Preşedintele Senatului a
transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. I/489 din 1 octombrie 2008,
punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea este neîntemeiată, cu
următoarea motivare:
Legea criticată a fost adoptată cu respectarea
principiului bicameralismului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 61
alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin prevederile art. 61 alin. (2),
Constituţia României consacră numai organizarea în două Camere a Parlamentului,
raporturile dintre acestea - în ce priveşte îndeplinirea funcţiilor pe care
Parlamentul le exercită, inclusiv în ce priveşte funcţia legislativă - fiind
stabilite prin dispoziţiile întregului capitol I al titlului III din Constituţie.
In ce priveşte funcţia de legiferare, iniţiativa
legislativă aparţine în egală măsură deputaţilor şi senatorilor, ceea ce
implică atât dreptul parlamentarilor de a depune o iniţiativă legislativă în
Parlament, cât şi dreptul acestora de a amenda orice iniţiativă legislativă
depusă la Parlament. Din dreptul parlamentarilor la iniţiativă legislativă
decurge şi dreptul fiecărei Camere de a decide asupra iniţiativelor legislative
cu care este sesizată. La dezbaterea unei iniţiative legislative participă, în
egală măsură, ambele Camere ale Parlamentului, cu respectarea principiului
competenţei de sesizare prevăzut de art. 75 din Constituţie, cele două Camere
având autonomie în adoptarea soluţiilor legislative cu privire la iniţiativele
supuse dezbaterii. Din aceste principii ale sistemului bicameral rezultă că o
iniţiativă legislativă poate fi modificată ori completată de prima Cameră
sesizată fără ca decizia acesteia să fie limitată de conţinutul iniţiativei
legislative în forma depusă de iniţiator, după cum tot astfel Camera
decizională are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunţa la
iniţiativa în cauză.
Pe de altă parte, legea supusă controlului de
constituţionalitate este în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale
invocată de autorii sesizării de neconstituţionalitate, în condiţiile în care
obiectul de reglementare al iniţiativei legislative supuse dezbaterii Camerei
Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, este acelaşi cu cel al legii
adoptate de Senat, în calitate de Cameră decizională, iar în dezbaterea unei
iniţiative legislative Camerele au un drept propriu de decizie, pe care Curtea
Constituţională, în jurisprudenţa sa, l-a limitat numai la obligativitatea
dezbaterii în ambele Camere a aceloraşi texte şi nu la obligativitatea
adoptării unor soluţii identice.
Guvernul, în punctul său
de vedere transmis cu Adresa nr. 5/5.079/C.PT din 3 octombrie 2008, consideră
că sesizarea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin adoptarea de către Senat a unei soluţii
legislative diferite faţă de cea adoptată de Camera Deputaţilor nu s-a schimbat
obiectul de reglementare al iniţiativei legislative, care avea ca obiect
reglementarea unei noi formule de numire a procurorului general al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului general al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorilor şefi de secţie ai acestor
parchete, a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a adjuncţilor acestora. In ceea
ce priveşte contrarietatea prevederilor art. I în raport cu dispoziţiile art. 134 din Constituţie, se arată că nu
sunt prezentate argumente juridice în acest sens şi că nu există niciun text
constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din
parchete, fiind opţiunea legiuitorului de a stabili dacă, în această procedură,
atribuie sau nu competenţe Preşedintelui României.
Camera Deputaţilor nu a
comunicat punctul său de vedere.
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi
ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al preşedintelui Senatului, punctul de vedere al Guvernului,
documentele privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru
modificarea şi completarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi prevederile Legii nr. 47/1992, constată că sesizarea este întemeiată, urmând
să fie admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Potrivit art. 61 din Constituţia României,
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării, iar structura sa este bicamerală, fiind
alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Principiul bicameralismului, astfel
consacrat, se reflectă în procedura legislativă prin diviziunea de competenţe
prevăzută de art. 75 din Legea fundamentală, în cadrul căreia fiecare dintre
cele două Camere este, în cazurile expres definite, primă Cameră sesizată sau
Cameră decizională. Totodată, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului
ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituţia nu permite
adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi
fost dezbătut şi de cealaltă Cameră.
2. Luând în considerare aceste norme şi principii
constituţionale, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, următoarele:
„Dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau
a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în
Plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral.
Aşadar, modificările şi completările pe care Camera
decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră
sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la
forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la
situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea
ce contravine principiului bicameralismului (...) şi a competenţelor stabilite
pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea
fundamentală."
3. Aceste considerente ale Curţii Constituţionale rămân
pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă.
Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 54 alin. (2)
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
Preşedintele României are competenţa de a-i numi în
funcţie şi de a-i revoca pe procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe adjuncţii acestuia, pe procurorul şef
al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi pe adjuncţii acestuia, pe procurorii
şefi de secţie de la aceste parchete, precum şi pe procurorul şef al Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi pe
adjuncţii acestuia, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii.
La data de 20 februarie 2006 s-a înregistrat la Camera
Deputaţilor propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.
303/2004, iniţiată de senatorul Rodica Mihaela Stănoiu şi deputatul Iordache
Florin, propunerea având în vedere modificarea art. 54 din lege, în sensul de a
se prevedea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este numit în funcţie şi revocat de către Preşedintele
României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar ceilalţi
procurori nominalizaţi în textul menţionat sunt numiţi în funcţie şi revocaţi
de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei.
In expunerea de motive la această propunere legislativă
se arăta că întrucât atât ministrul justiţiei, cât şi procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt membri de
drept ai Consiliului Superior al Magistraturii, instituirea competenţei
ministrului justiţiei de a propune numirea şi revocarea unui alt membru al
Consiliului îi conferă ministrului justiţiei o poziţie privilegiată în cadrul
Consiliului şi este de natură să diminueze rolul Consiliului Superior al
Magistraturii, de unic garant al independenţei justiţiei, al carierei
profesionale a magistraţilor.
La data de 19 aprilie 2006 Camera Deputaţilor a respins
propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 303/2004,
întrucât nu a fost întrunită majoritatea calificată a acestei Camere, pentru
adoptarea unei legi organice. In aceeaşi zi propunerea legislativă a fost
înaintată Senatului care, la data de 16 septembrie 2008 a adoptat Legea pentru
modificarea şi completarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, având conţinutul reprodus mai sus.
4. Curtea constată că legea, în redactarea pe care a
adoptat-o Senatul, se îndepărtează în mod substanţial atât de la textul
propunerii legislative, cât şi de la obiectivele urmărite de această propunere.
In esenţă, se elimină competenţele Preşedintelui României în cadrul procedurii
de numire şi de revocare a procurorilor din funcţiile de conducere nominalizate
în art. 54 din Legea nr. 303/2004 şi se atribuie ministrului justiţiei un rol
decisiv în cadrul acestei proceduri. Niciuna dintre aceste soluţii nu a
făcut obiectul iniţiativei legislative şi nu a fost dezbătută în Camera
Deputaţilor. Mai mult, atribuirea de competenţă ministrului justiţiei în procedura de numire şi de
revocare a procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este în vădită contradicţie cu iniţiativa legislativă, care
urmărea, aşa cum s-a arătat, eliminarea competenţei ministrului justiţiei de a propune
numirea în funcţie şi revocarea magistratului menţionat.
Este vorba, aşadar, de o lege contrară propunerii
legislative depuse la Camera Deputaţilor, iar adoptarea ei de către Senat
s-a făcut, contrar prevederilor art. 61 şi art. 75 din Constituţia României, cu
încălcarea competenţei primei Camere sesizate - care nu a dezbătut textul şi
soluţiile adoptate de Senat - şi a principiilor constituţionale în virtutea
cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, legea fiind, cu
aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. a)
din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea pentru modificarea şi completarea
art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică
Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui
Senatului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 8 octombrie 2008 şi
la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Valentin Zoltan Puskas,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem că Legea pentru modificarea şi completarea
art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a
fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din
Constituţia României şi pe cale de consecinţă obiecţia de neconstituţionalitate
trebuia respinsă ca neîntemeiată.
Art. 61 alin. (2) din Constituţia României consacră
principiul bicameralismului, un bicameralism funcţional, în baza căruia
procesul legislativ continuă chiar şi în situaţia în care iniţiativa
legislativă este respinsă de către prima Cameră sesizată. Camera decizională
trebuie să supună dezbaterii acelaşi obiect de reglementare, însă are libertate
decizională, în sensul că nu este obligată să adopte aceeaşi soluţie
legislativă. Din acest punct de vedere, considerăm că Senatul României, în
calitate de Cameră decizională, a legiferat cu respectarea principiului
constituţional pretins a fi fost încălcat, prin faptul că a supus dezbaterii
normele de competenţă privind numirea în funcţiile de conducere din cadrul
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie. Prin schimbarea soluţiei legislative nu a fost
schimbată nici competenţa decizională în favoarea primei Camere, astfel încât să
devină incidente prevederile art. 75 alin. (4) şi (5) din Constituţie,
referitoare la întoarcerea legii.
Art. 134 alin. (1) din Constituţie partajează
atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Preşedintelui României
cu privire la numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. In acest sens, Consiliul Superior al
Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor
şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. In calitate
de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii
propune, iar Preşedintele României, în exercitarea rolului de a veghea la
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice,
numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii. Pornind de la reglementările
legale potrivit cărora admiterea în magistratură se face prin concurs organizat
de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului
Naţional al Magistraturii, considerăm că textul constituţional analizat are în
vedere atribuţia Preşedintelui de a învesti în funcţie magistraţii, judecători
şi procurori, cu consecinţa dobândirii inamovibilităţii, respectiv a
stabilităţii, urmată de exercitarea atribuţiunilor specifice autorităţii
judecătoreşti. In mod simetric, Preşedintele României are şi atribuţia
eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor.
Textul constituţional nu se referă însă şi la numirea
în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a
magistraţilor. Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional
în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în funcţiile de
conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art. 134 alin. (4) din
Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte
atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant
al independenţei justiţiei.
VALENTIN ZOLTAN PUSKAS
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER