DECIZIE Nr.
1025 din 12 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) si (7) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar
nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 900 din 28 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia
Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia silvică Târgu Mureş în Dosarul nr.
165/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât criticile de
neconstituţionalitate privesc o omisiune legislativă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 165/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31
alin. (3) şi (7) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii
nr.169/1997, excepţie
ridicată de Regia Naţională a
Pădurilor Romsilva - Direcţia silvică Târgu Mureş într-o cauză civilă având ca
obiect un litigiu de fond funciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
contravin art. 44 alin. (2), (3) şi (6) din Constituţie, întrucât nu
reglementează modul în care imobilele avute în vedere de aceste prevederi de
lege trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li
s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se află
aceste imobile, respectiv dacă trecerea se face cu plată sau fără plată.
Judecătoria Sighişoara arată
că, deşi textele de lege criticate nu prevăd modalităţile de trecere a
construcţiilor amplasate pe terenurile forestiere ce fac obiectul
reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, prin acest mod defectuos de redactare a acestora nu au
fost încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. Instituirea unor
eventuale măsuri reparatorii în favoarea constructorului este dreptul suveran
al legiuitorului de a aprecia asupra acestor măsuri, iar Curtea nu se poate
pronunţa şi nu poate completa măsurile legislative.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituţionalitate privesc
o deficienţă de reglementare a normei juridice criticate.
Avocatul Poporului consideră
prevederile de lege ca fiind constituţionale, arătând că dreptul de proprietate
nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale ce îi
determină conţinutul şi limitele acestuia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (3) şi (7) din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, aşa cum au fost modificate prin Legea
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Aceste prevederi au următoarea redactare:
- Art. 31 alin. (3) şi (7): „(3) Construcţiile de pe
terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile
forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele,
alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în
curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec
în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit
dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(7) Sediile ocoalelor silvice trec în proprietatea
persoanelor juridice sau fizice dacă suprafaţa care se retrocedează acestora,
individual sau în asociere, este mai mare decât jumătate din suprafaţa
administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 44 alin. (2), (3) şi (6) privind dreptul de proprietate privată. Este
invocată şi încălcarea art. 480, 481 şi 494 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 31 alin.
(3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 din perspectiva unei deficienţe de
reglementare.
Aşadar, Curtea constată că
pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este determinată
exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, „Parlamentul
este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea
normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.
Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia
Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia silvică Târgu Mureş în Dosarul nr.
165/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu