DECIZIE Nr.
1021 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Violeta Antoaneta
Maier în Dosarul nr.
1.738/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.738/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Violeta-Antoaneta Maier cu ocazia
soluţionării unui recurs civil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
„dreptul de a beneficia de o judecată la o instanţă superioară în calea de atac
de reformare" şi prin aceasta intră în conflict cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil şi cu prevederile art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, susţine că „împrejurarea că
legiuitorul recunoaşte şi căi de atac de retractare nu poate fi aplicată ca o
circumstanţă în favoarea
constituţionalităţii, de vreme ce căile de atac de retractare sunt prevăzute
pentru motive care, de principiu, nu permit magistraţilor să realizeze o
judecată nouă asupra a ceea ce deja au decis".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că faptul judecării de
către aceeaşi instanţă atât a apelului, cât şi a recursului, ca urmare a
schimbării competenţei instanţei prin textul de lege atacat, nu încalcă
principiul dublului grad de jurisdicţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că
prevederile de lege criticate, instituind reguli referitoare la competenţa
instanţelor judecătoreşti, nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei
într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept.
Consideră că finalitatea textului de lege criticat este aceea de a transpune în
practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor, In fine, arată că
legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de
judecată, căile de atac şi condiţiile exercitării acestora, putând institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Procesele în curs de
judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal
învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit
legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi
care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la
tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face,
pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)
şi (2) privind accesul liber la justiţie, respectiv dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a
prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată următoarele:
Potrivit art. II din Legea nr.
219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în
vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se
trimit la tribunal, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care,
potrivit acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de
apel. In toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente se
face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de declinare a
competenţei.
Asupra constituţionalităţii textului de lege criticat,
Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 570 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a
fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este
determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din
Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii".
Referitor la faptul că, prin efectul aplicării imediate
a noii reglementări privind competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să
soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, s-a subliniat că
soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate.
„Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu
caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere
diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale
menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil." Totodată, s-a reţinut că
dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere
principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului
la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală. „Judecarea
recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete
diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a
judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac -
apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să
asigure realizarea dreptului la un proces echitabil."
Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici
critica potrivit căreia textul de lege supus controlului contravine
prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Violeta Antoaneta Maierîn Dosarul nr. 1.738/2/2007
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman