DECIZIE Nr.
1011 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 809 din 27 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie
ridicată de Ion Fane Boroş în Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
lipsă fiind Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.511/2/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Excepţia a fost ridicată de recurentul reclamant Ion
Fane Boroş, deţinut în penitenciarul R.M.S. Giurgiu, cu ocazia soluţionării
recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.930 din 15 noiembrie 2006,
pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile actului normativ criticat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin.
(4) şi ale art. 51 alin. (1).
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile de lege vizate de excepţie sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
este neîntemeiată. In motivarea punctului de vedere, arată că prevederile
criticate nu îngrădesc în niciun fel liberul acces la justiţie, ci asigură
realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie şi ale
art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Referitor la pretinsa
încălcare a art. 16 din Constituţie, arată că practica constantă a Curţii
Constituţionale a statuat principiul conform căruia egalitatea în drepturi a
cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, având în vedere numărul şi complexitatea
situaţiilor care pot apărea în practică.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale. In acest
sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a
prevederilor actului normativ criticat faţă de principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, atâta vreme cât reglementarea dedusă controlului se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, apreciază că
dispoziţiile prevăzute de art. 21 alin. (4) şi art. 51 alin. (1) din
Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 99 din 8 februarie 2007.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi alin.
(2) - „Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (4) - „Jurisdicţiile
speciale administrative sunt facultative şi gratuite" şi ale art. 51 alin. (1) -„Cetăţenii au dreptul să se adreseze
autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele
semnatarilor".
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este o
reglementare specială care stabileşte comportamentele considerate
discriminatorii în viziunea legiuitorului şi creează mecanismele prin care
orice tip de discriminare poate fi sancţionat şi eliminat.
Prin actul normativ menţionat se asigură o interpretare
unitară a principiilor generale de egalitate şi nediscriminare stabilite de
către Constituţia României, precum şi de către documentele internaţionale care
au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc
cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la
dispoziţie prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea
manifestărilor discriminatorii şi repararea prejudiciului cauzat.
Actul normativ criticat sancţionează contravenţional
orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă care are ca scop ori
efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării,
în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
în domeniul politic, economic, social şi cultural ori în orice alte domenii ale
vieţii publice, dacă deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa se
datorează apartenenţei la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie
socială, respectiv convingerilor, sexului sau orientării sexuale ori
apartenenţei la o categorie defavorizată.
Actul normativ criticat nu contravine
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 16 din
Constituţie, şi nici principiului accesului liber la justiţie, prevăzut de art.
21 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, se aplică tuturor persoanelor
prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, iar pe de
altă parte, nu îngrădeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor
legitime.
De altfel, actul normativ criticat stabileşte în cap. I „Principii şi definiţii", în art.
1 alin. (3), că „Exercitarea drepturilor enunţate
în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii
comparabile", iar art. 3, că „Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice
sau private, precum şi instituţiilor publicef...]".
Actul normativ criticat nu instituie privilegii sau
discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al
egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în
situaţii identice.
Pe de altă parte, actul normativ criticat nu îngrădeşte
în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la
justiţie prin posibilitatea „persoanei care se consideră discriminată" de a
formula, „în faţa instanţei de judecată, o cerere
pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare
discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit
dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este
condiţionată de sesizarea Consiliului."(cap.
III „Dispoziţii procedurale şi sancţiuni", art. 27).
Actul normativ criticat nu contravine nici dreptului la
petiţionare consacrat de art. 51 din Constituţie, atât timp cât stabileşte în mod expres faptul că „persoana
care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la
data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de
săvârşirea ei". [cap. II „Dispoziţii speciale", secţiunea a VI-a:
„Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării", art. 20 alin. (1)].
In sesizarea adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, „persoana
care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea
consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare
discriminării", în temeiul art. 20 alin. (3),
iar potrivit art. 20 alin. (9), „hotărârea
Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ,
potrivit legii."
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ion Fane Boroş în
Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman