DECIZIE Nr.
1010 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 12 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr.
399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori
şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 399/119/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Horvath&Vancsa" - S.R.L din
Sfântu Gheorghe cu prilejul soluţionării acţiunii civile având ca obiect
drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin aplicarea
dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Codul muncii, ce privesc posibilităţile de
a proba plata salariului, se creează o discriminare pozitivă a salariatului
faţă de angajator. Totodată, acest text de lege instituie o regulă specială
discriminatorie pentru angajator în ceea ce priveşte admisibilitatea probei
testimoniale în procedura civilă, determinând o inegalitate a părţilor în
proces, care, în final, afectează dreptul de apărare al angajatorului.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
In acest sens, arată că raţiunea instituirii acestei restricţii în ceea ce
priveşte plata salariului constă în faptul că „plata", ca mijloc de
stingere a unei obligaţii, este un act juridic, iar nu un fapt juridic.
Inadmisibilitatea probei cu martori în această materie nu încalcă niciunul
dintre principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu
are menirea de a proteja siguranţa raporturilor juridice dintre angajaţi şi
angajatori.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, arată că
angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe
pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi
obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească
obligaţia acestuia de a prezenta probe. De asemenea, arată că, reglementând
condiţiile stricte în care se poate face dovada efectuării plăţii salariului în
cazul conflictelor de muncă, textul de lege criticat nu aduce atingere
dreptului la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele de vedere
solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Art. 163. - (1) Plata
salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice
alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către
salariatul îndreptăţit."
Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege
criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (1)
referitor la Statul român, art. 15 alin. (1) prin care se arată că „cetăţenii
beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin
alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare şi art. 124 alin. (2) prin care se arată că Justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat stabileşte modalitatea prin care poate fi
probată plata salariilor, stabilind că aceasta se va face prin înscrisurile
prevăzute de lege doveditoare ale efectuării plăţii. Autorul excepţiei, în
calitate de angajator, este nemulţumit că nu poate folosi în sprijinul apărării
sale proba cu martori, considerându-se discriminat în raport cu salariatul şi
îngrădit în exercitarea dreptului la apărare.
Faţă de acestea, Curtea reţine că textul de lege nu
creează o situaţie discriminatorie sau favorizantă vreuneia dintre părţile
contractului de muncă, ci pune doar în aplicare principiul general de drept
comun prevăzut şi de art. 1191 din Codul civil, potrivit căruia actele juridice
se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusă proba cu martori. Această cerinţă nu
vine decât să contribuie la protejarea siguranţei raporturilor juridice dintre
salariaţi şi angajatori.
De asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea
dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deţine
documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară
şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1)şi
art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea, prin conţinutul
lor, nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu
Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea