DECIZIE Nr.
101 din 14 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.59, art. 59 1 si art. 60 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 174 din 6 martie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59, art. 591 şi art. 60 din Codul penal,
excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 7.420/55/2007 al
Judecătoriei Arad - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care solicită şi comunicarea unei
copii de pe decizia pe care o va pronunţa Curtea în această cauză.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.420/55/2007, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59,
art. 591 şi art. 60 din Codul penal, excepţie
ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
discriminatorii. Astfel, autorul excepţiei, care a fost condamnat la o pedeapsă
cu închisoarea mai mare de 10 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţie directă, solicită să se dispună liberarea sa condiţionată după
executarea fracţiei de pedeapsă prevăzută pentru liberarea condiţionată a
minorilor şi a persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi
şi de 55 de ani pentru femei, care au fost condamnate pentru comiterea unei
infracţiuni din culpă, la o pedeapsă mai mică de 10 ani închisoare. Practic, se
solicită liberarea condiţionată după executarea celei mai mici fracţii de
pedeapsă prevăzute de art. 59-60 din Codul penal, pentru acordarea liberării
condiţionate, fără a se ţine seama de diferenţele instituite prin aceste
dispoziţii legale pentru calculul fracţiei de pedeapsă, cu privire la care se
susţine că sunt discriminatorii şi, prin urmare, neconstituţionale.
Judecătoria Arad, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege
criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei
juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare. In motivarea punctului
de vedere formulat se invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului în materie - cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile
belgiene împotriva Belgiei- 1968, Gaygusuz
împotriva Austriei- 1996, Bocancea şi alţii
împotriva Moldovei- 2004, precum şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 59, art. 591 şi art. 60 din Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 59 (Liberarea condiţionată): „După ce a
executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10
ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi
temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale,
poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
In calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în
alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată,
potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz însă,
liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a
cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a
cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu
închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se
socotesc în raport cu totalul pedepselor.
In aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se
are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.";
- Art. 591
(Liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă): „Cel
condamnat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpă poate fi
liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a
executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi ceIELalte
condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.
Dispoziţiile art. 59 alin. 2 se aplică în mod
corespunzător, liberarea condiţionată neputând fi acordată înainte de
executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei când aceasta nu
depăşeşte 10 ani şi a cel puţin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
In cazul în care
pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite
din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile art. 59.
Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplică în mod
corespunzător";
- Art. 60 (Liberarea condiţionată în cazuri speciale): „Condamnatul
care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată
folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după
executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 591, dacă dă
dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare.
Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la
vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru
bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după
executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani,
dacă îndeplinesc ceIELalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.
Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru
săvârşirea unei infracţiuni din culpă, pot fi liberate condiţionat după
executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă
îndeplinesc ceIELalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.
Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din
concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se
aplică dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor
intenţionate.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu
închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc în raport
cu totalul pedepselor.
In toate cazurile, la calculul fracţiunii de
pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit
legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Dispoziţiile art. 59 alin. 4 se aplică în mod
corespunzător."
Se susţine că aceste texte de lege încalcă prevederile
constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a
legilor, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art.21 - Accesul liber la
justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 148 - Integrarea în Uniunea
Europeană. Se invocă, de asemenea, prevederile
art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 3 - Interzicerea torturii, art. 6 - Dreptul la un
proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 17 - Interzicerea
abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra
constituţionalităţii acestor prevederi legale, în raport de aceleaşi critici
formulate şi în prezenta cauză, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr.
187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006.
Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că
dispoziţiile art. 591 şi 60 din Codul penal se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate
în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare, precum
şi faptul că este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condiţiilor în
care poate fi acordată liberarea condiţionată, aceasta nefiind un drept al
condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa
legiuitorului. Toţi condamnaţii care satisfac condiţiile impuse de lege, fie
sub aspectul fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin
încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de
acelaşi tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în
concordanţă cu principiul egalităţii, care, aşa cum a statuat Curtea
Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, nu înseamnă „eo ipso"
aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt
diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate
situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să
corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament
diferit.
Soluţia de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi
considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză,
inclusiv în ceea ce priveşte art. 59 din Codul penal, în raport de care nu au
fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 59, art. 591 şi art. 60 din Codul penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai
în Dosarul nr. 7.420/55/2007 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta