DECIZIE Nr.
1007 din 8 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 810 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Marna" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în
Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.174/288/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 300 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de către
Societatea Comercială „Marna" - S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de
lege criticate, prin faptul că prevăd depunerea unei cauţiuni în ipoteza
suspendării la cerere a executării hotărârii, contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16, 21 şi 44. Autorul excepţiei consideră că prin
acest text de lege „se instituie o clară discriminare între cetăţenii ce au
cauze cu obiect strămutare construcţii sau plantaţii şi ceilalţi, care trebuie
să formuleze cerere în faţa instanţei de judecată, dar mai ales trebuie să
plătească şi o cauţiune în bani".
Tribunalul Vâlcea -
Secţia civilă arată că prin dispoziţiile de lege
criticate nu se creează o discriminare pentru persoane aflate în situaţii
identice. Instanţa consideră că „art. 300 din Codul de procedură civilă nu
încalcă nici prevederile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, întrucât partea
interesată poate sesiza instanţa competentă în vederea suspendării hotărârii
recurate, iar impunerea cauţiunii constituie un mijloc de garanţie pentru
ocrotirea drepturilor părţilor".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 din Codul de
procedură civilă este neîntemeiată. In motivarea punctului de vedere se arată
că prevederile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel liberul acces la
justiţie şi nici nu încalcă prevederile statuate la art. 44 din Constituţie,
deoarece partea interesată poate sesiza instanţa competentă în vederea
suspendării hotărârii recurate, iar impunerea unei cauţiuni constituie un
mijloc de garanţie pentru ocrotirea drepturilor părţilor.
Referitor la pretinsa încălcare
a art. 16 din Constituţie, arată că dispoziţiile art. 300 din Codul de
procedură civilă nu sunt de natură să încalce principiul egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, întrucât acesta se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţiile vizate de text.
Avocatul Poporului, faţă
de prevederile art. 16 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile criticate nu
instituie discriminări pe considerente arbitrare, de natură să aducă atingere
principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a art. 300 din Codul de procedură civilă faţă de art. 21
din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, atâta vreme cât
dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.
De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate
sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură civilă, având următorul
cuprins:
„(1) Recursul suspendă
executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare,
desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare
fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
(2) La cerere, instanţa
sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării
hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.
(3) Suspendarea la cerere a
executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se
va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop
în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen
de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în
mod corespunzător.
(4) Abrogat de art. I pct. 108 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.
(5) Pentru motive
temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile
alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la
justiţie şi art. 44 referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private
indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 300 din Codul de procedură civilă reglementează efectele
declanşării controlului judiciar pe calea recursului, respectiv suspendarea de
drept a executării hotărârii recurate în anumite cazuri prevăzute expres în
art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cât şi suspendarea executării
hotărârii recurate, la cerere, motivat, după depunerea unei cauţiuni ce se va
stabili de către instanţă, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de
consiliu (art. 300 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă).
In legătură cu invocarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, Curtea
constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu
constituţional, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută
în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare,
măsura instituită prin acestea luând în considerare specificul fiecărei cauze,
iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament
egal.
Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu se poate
reţine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 din
Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private
indiferent de titular.
Dispoziţiile de lege criticate, reglementând
posibilitatea instanţei de a suspenda executarea hotărârii recurate, la cerere,
precum şi obligaţia recurentei de a depune o cauţiune, nu contravin
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ele având caracterul unei garanţii în
favoarea intimatului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a
suspendării executării silite.
Aceste dispoziţii nu îngrădesc în vreun fel accesul
liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiţie prin
descurajarea tergiversării executării obligaţiilor pe calea exercitării abuzive
a dreptului de a cere suspendarea hotărârilor judecătoreşti definitive.
Aşadar, cauţiunea reglementată de dispoziţiile de lege
criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi
nu contravine principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21
din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a statuat că
„stabilirea unor condiţionări pentru introducere acţiunilor în justiţie",
inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanţă a unei cauţiuni, „nu
constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie". Aceasta,
deoarece „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului
acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a
utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marna" - S.A. din Râmnicu
Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman