DECIZIE Nr.
1005 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 11 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
„Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr.l.240/121/2009 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 908/R din 12 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.240/121/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei" din Galaţi cu prilejul
soluţionării unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate, potrivit cărora lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare
constituie motiv de nulitate absolută a acestui act, sunt neconstituţionale.
Astfel, consideră că sancţiunea prevăzută nu poate fi nulitatea absolută, ci,
eventual, nulitatea relativă, deoarece contractul individual de muncă este de
natură convenţională. In consecinţă, prin modalitatea de reglementare,
legiuitorul a creat un regim discriminatoriu, excesiv şi ambiguu împotriva angajatorului.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că prevederile de lege
criticate sunt constituţionale. Astfel, consideră că sancţiunea expresă a
nulităţii absolute pentru nerespectarea tuturor condiţiilor de formă în cazul
emiterii deciziei de sancţionare se datorează relaţiilor specifice de dreptul
muncii, angajatorul având o poziţie superioară în raport cu angajatul său prin
pârghiile pe care acesta le are la îndemână, respectiv posibilitatea
angajatorului de a aplica sancţiuni împotriva salariatului său. Tocmai datorită
acestor relaţii specifice s-a instituit un regim strict, ce îl
responsabilizează pe angajator şi protejează, în cele din urmă, ambele părţi.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „(2) Sub sancţiunea nulităţii
absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de
personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care
au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi
contestată."
Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege
criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitor la dreptul
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat prevederile de lege criticate
prin prisma aceloraşi critici şi prin raportare la aceleaşi texte din
Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză. In acest sens este şi
Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, prin care Curtea a respins
ca neîntemeiate, pentru motivele acolo arătate, criticile de neconstituţionalitate
aduse textelor de lege care fac obiectul prezentei cauze.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei"
din Galaţi în Dosarul nr. 1.240/121/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea