DECIZIE Nr.
1004 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 18 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel Mare" din
Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde Universitatea „Ştefan cel
Mare" din Suceava, prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând că textul legal criticat, reglementând durata timpului de
muncă, este neconstituţional în măsura în care se referă la mai multe contracte
de muncă.
Ministerul Public pune concluzii de respingere ca
inadmisibilă a excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul excepţiei
solicită, în realitate, completarea textului de lege. Pe fond, consideră că
excepţia este neîntemeiată, întrucât textul criticat este o normă de principiu,
iar art. 110 şi 116 din Codul muncii prevăd posibilitatea angajatorului de a
stabili programe individualizate de muncă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.407/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel
Mare" din Suceava într-o cauză având ca obiect anularea unor acte
administrative prin care au fost constatate nereguli cu privire la modalitatea
de cheltuire a unor fonduri PHARE.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate, omiţând să cuprindă
faptul că se referă numai la un singur contract de muncă, încalcă art. 41 alin.
(1) din Constituţie. Se mai arată că, în cazul cumulului de funcţii, prevederea
duratei maxime de 48 de ore a săptămânii de lucru are drept efect crearea unei
situaţii absurde, în sensul că o persoană nu va putea încheia decât un singur
contract de muncă cu normă întreagă de 8 ore pe zi şi oricâte contracte de
muncă cu timp parţial de lucru. Or, art. 35 din Codul muncii, în privinţa
cumulului de funcţii, nu limitează posibilitatea persoanei de a încheia mai
multe contracte de muncă cu normă întreagă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul
cuprins: „Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a
timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
de neconstitutionalitate este cel al art. 41 alin. (1) privind dreptul la
muncă.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, se constată următoarele:
Autorul excepţiei de neconstitutionalitate critică
dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Codul muncii prin prisma unei omisiuni de
reglementare, în sensul că textul acestui articol nu cuprinde o referire
expresă că se aplică numai cu privire la un singur contract de muncă. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu este
competentă să modifice sau să completeze dispoziţiile legale deduse controlului
său. In consecinţă, sub acest aspect, excepţia de neconstitutionalitate apare
ca fiind inadmisibilă.
In final, se constată că este sarcina instanţelor de
judecată interpretarea coroborată a textelor art. 35 şi 109 din Codul muncii,
astfel încât acestea, printr-o interpretare teleologică, pot stabili dacă
textul criticat se aplică doar cu privire la unul sau totalitatea raporturilor
de muncă în care se află angajată o persoană. In acest sens, instanţele
judecătoreşti urmează să ţină cont şi de prevederile art. 110 şi art. 116 din
Codul muncii, care prevăd posibilitatea angajatorului de a stabili programe
individualizate de muncă.
In consecinţă, Curtea va respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Universitatea „Ştefan cel Mare" din
Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly