Decizia Nr.1001 din 27.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 lit. e) şi art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Raiffeisen Bank“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.792/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 561D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate nu lezează în substanţa sa dreptul de proprietate privată, ci constituie chiar măsuri de protejare a acestuia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.792/197/2011, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 lit. e) şi art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Raiffeisen Bank“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât dau naştere unor interpretări extreme din partea organelor statului chemate să le aplice, astfel că se ajunge ca finalitatea legii, aceea de a proteja proprietatea privată, să fie anulată şi înlocuită cu prejudicierea acesteia. În opinia sa, prin neincluderea în cuprinsul textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate a unor limite minime şi maxime pentru obligaţiile ce le revin conducătorilor unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 în ducerea la îndeplinire a prevederilor art. 52 lit. e) din aceeaşi lege, se ajunge ca, în fapt, proprietarul să fie obligat să îşi pună la dispoziţia organelor statului proprietatea privată în orice moment şi în orice condiţii. Precizează că dreptul de proprietate privată este nesocotit prin activitatea de control a organelor statului, încălcându-se posibilitatea societăţilor comerciale de a dispune de bunurile lor în conformitate cu dispoziţiile legale pentru care au fost înfiinţate şi aducând atingere modalităţii de exteriorizare a dreptului de proprietate.Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere principiului constituţional al garantării proprietăţii private, ci, dimpotrivă, au ca finalitate protejarea proprietăţii private a unităţilor la care face referire Legea nr. 333/2003. Totodată, instanţa observă că, prin critica sa, petenta vizează o omisiune legislativă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază că obligaţia instituită prin art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003, a cărei încălcare constituie contravenţia prevăzută la art. 60 lit. f) din aceeaşi lege, nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci reprezintă măsuri de protejare a acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 52 lit. e) şi art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care au următoarea redactare:– Art. 52 lit. e): „Conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcţionează sisteme de pază, au următoarele obligaţii: (...) e) asigură executarea amenajărilor şi a instalaţiilor necesare desfăşurării serviciului de pază, precum şi introducerea, întreţinerea şi menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor tehnice de legătură, de pază şi de alarmă împotriva efracţiei“;

– Art. 60 lit. f): „Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte: (...) f) neîndeplinirea de către conducătorii unităţilor a obligaţiilor prevăzute la art. 52“.În opinia autorului excepţiei sunt încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, care garantează şi ocrotesc proprietatea privată şi declară caracterul inviolabil al acesteia, precum şi cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în motivarea acesteia, autorul său îşi argumentează critica pornind de la modalitatea concretă în care agentul constatator a desfăşurat controlul la unitatea ATM (bancomat) şi, subsecvent, a întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003. De aceea, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate din pretinsul abuz pe care agentul l-ar fi comis cu prilejul efectuării controlului. Or, o astfel de constatare ţine de aprecierea legalităţii şi a temeiniciei procesului-verbal, competenţă ce revine exclusiv instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, deşi invocă încălcarea dreptului de proprietate privată, în realitate, autorul excepţiei nu argumentează contrarietatea dintre textele de lege criticate şi prevederile constituţionale şi convenţionale care garantează proprietatea privată, limitându-se la o simplă afirmaţie în acest sens. Totodată, Curtea observă că motivarea criticii de neconstituţionalitate se axează pe lipsa din cuprinsul textelor de lege supuse controlului Curţii a unor anumite repere - limite minime şi maxime - de care să ţină seama în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003 conducătorii unităţilor enumerate la art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege - ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu. O astfel de critică tinde spre completarea textului de lege prin intermediul Curţii Constituţionale, acţiune nepermisă de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 lit. e) şi art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Raiffeisen Bank“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.792/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu