DECIZIE Nr.
1000 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Comtop" - SA. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
admiţând cererea formulată de apărătorul autorului excepţiei, a amânat
pronunţarea la data de 6 noiembrie 2007, pentru a da posibilitate acestuia să
depună concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 33.115/1/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o
contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţia legală criticată este neconstituţională
deoarece, „faţă de contextul în care a avut loc abrogarea prevederilor art.
330-3304 din Codul
de procedură civilă care reglementează recursul în anulare, menţinerea acestei
căi de atac pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată la
momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003
încalcă atât Constituţia, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din
Protocolul adiţional la Convenţie".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a
statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi că, potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, cu modificările aduse prin art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având următorul cuprins: „(3)
Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege
sub care au fost pronunţate."
Excepţia este raportată la prevederile art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24
privind dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate
privată din Constituţie; art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 11 din
Legea nr. 195/2004, prin care se aprobă, cu
modificări, art. II alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, s-a mai pronunţat, de
exemplu, prin Decizia nr. 872 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, statuând, în esenţă, că acestea sunt norme tranzitorii
instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării
căilor de atac, în funcţie de succesiunea în timp a legilor.
Cu acest prilej, Curtea constată că textul de lege
criticat, în esenţa sa, nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi
convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, garantează accesul la căile de atac
prevăzute de lege. Autorul excepţiei consideră că este neconstituţională
aplicarea acestuia fără a se ţine cont de jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului cu privire la instituţia recursului în anulare.
Aşa fiind, Curtea observă că aplicarea unui text de
lege de către instanţele de judecată, într-un sens care ar contraveni
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o veritabilă
critică de neconstituţionalitate, ci o problemă care ţine de competenţa acestora.
Cu privire la dispoziţiile art. 1 referitor la
protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că
acestea nu au incidenţă în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II alin.
(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Comtop" - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu