Decizia Nr.100 din 28.02.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Coca Grosu în Dosarul nr. 11.037/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.576D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 920/2012, şi Decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României (2012).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11.037/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Coca Grosu într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât se ajunge la situaţia în care se creează o situaţie discriminatorie între militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, pe de o parte, şi alte categorii de persoane beneficiare de pensii speciale, pe de altă parte, pentru care, de altfel, s-a adoptat o altă reglementare, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, prin care se prelungeşte recalcularea pensiilor până la sfârşitul anului 2011.Menţionează, totodată, că Guvernul a acordat retroactiv grupe speciale de muncă militarilor şi poliţiştilor pentru a atenua scăderea cuantumului pensiilor pentru aceste categorii de persoane, în timp ce pentru alte categorii pensiile au fost diminuate în mod substanţial, fiind reduse în cuantum de 60-70%, afectând însăşi substanţa dreptului la pensie.De asemenea, arată că există „reglementări duble, total opuse“ referitoare la pensiile de serviciu, întrucât, la data adoptării Legii nr. 119/2010, nu au fost abrogate prevederile Legii nr. 567/2004, fapt ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Autorul excepţiei arată că, prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 27 martie 2012, discriminarea este extinsă, întrucât consilierii Curţii de Conturi fiind asimilaţi magistraţilor, urmează să revină la pensiile speciale, precizând că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor se află în aceeaşi situaţie, având aceleaşi interdicţii şi incompatibilităţi ca magistraţii şi consilierii Curţii de Conturi.Totodată, susţine că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită în considerarea atribuţiilor de serviciu, a incompatibilităţilor şi interdicţiilor aferente acestei categorii de personal din domeniul justiţiei. Aceasta constituie un bun actual, un drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât „reducerea substanţială a pensiei aflată în plată echivalează cu o expropriere, fiind încălcat dreptul la coerenţă legislativă, statutul legal şi predictibilitatea legii, dar şi speranţa legitimă.“Tribunalul Suceava - Secţia civilă opinează în sensul că prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 nu încalcă normele constituţionale invocate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]f)art. 68, art. 68¹ alin. (2) şi art. 68²-68⁴ din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi art. 14 privind interzicerea discriminării, din aceeaşi convenţie. Autorul excepţiei invocă, de asemenea, şi neconcordanţa faţă de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 920 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 945 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.083 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, sau Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 6 martie 2013, prin care Curtea Constituţională a respins, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că „nu prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivităţii, astfel că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile“. Totodată, Curtea a reţinut că pensiile de serviciu au fost eliminate şi integrate sistemului public de pensii prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Abrogările prevăzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operaţiune tehnico-legislativă de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementează pensiile speciale, respectiv alte măsuri în domeniul pensiilor. În aceste condiţii, Curtea a constatat că Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator şi nu aduce nicio modificare sau un element nou în raport cu cadrul legal consacrat odată cu apariţia Legii nr. 119/2010. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare între diferite categorii de personal, respectiv între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, Curtea a constatat că nici această critică nu poate fi reţinută. Astfel, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, Curtea a statuat că aceştia au beneficiat şi continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii. În fine, referitor la susţinerea privind încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, ca urmare a faptului că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate şi, în consecinţă, ar exista un paralelism legislativ, prin jurisprudenţa amintită, Curtea a reţinut că „eficacitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supravieţuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilităţii celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislaţia în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 că, «dacă o normă de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.» Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în acelaşi timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să îşi producă efectele, menţinând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare, superioare în ierarhia actelor normative.“ Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Coca Grosu în Dosarul nr. 11.037/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora