DECIZIE Nr.
100 din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 1 alin. 1 si 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 1 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor
Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul
excepţiei, asistat de avocat Dan Oancea, lipsă fiind Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, reiterând argumentele
expuse în faţa instanţei de judecată. De asemenea, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.886/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „textul de lege criticat este
discriminatoriu faţă de cei condamnaţi la deţinere pe viaţă, întrucât un
condamnat care a împlinit vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat după executarea a 15 ani de deţinere, iar cei care nu au
această vârstă, numai după executarea a 20 de ani de detenţie", fiind astfel încălcate, în opinia sa, prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, conform cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum
şi cele ale art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind „Interzicerea discriminării".
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prevederile de lege criticate se aplică condamnaţilor fără
discriminări.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că aplicarea unui tratament diferenţiat
persoanelor condamnate, în cazul liberării condiţionate, nu aduce atingere
principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece
principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Cel condamnat la
pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea
efectivă a 20 de
ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi
temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.
Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea
efectivă a 15 ani
de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 1".
In opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate
încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum
şi cele ale art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind „Interzicerea
discriminării".
Examinând excepţia, Curtea constată că susţinerile
autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar înfrânge
principiul egalităţii în drepturi înscris în art. 16
alin. (1) din Constituţie, nu pot fi primite. In
jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a subliniat în mod constant că egalitatea
nu înseamnă uniformitate şi că pentru situaţii diferite se impun soluţii
juridice diferite. Astfel, în Decizia nr. 139 din 19
noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a arătat că principiul egalităţii în
drepturi nu înseamnă „eo ipso" aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin
specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în Decizia
nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2
aprilie 1998, Curtea Constituţională a statuat că
principiul egalităţii nu presupune uniformitate, astfel încât toate situaţiile
să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă
un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit.
Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în
raport cu persoane care se află în situaţii diferite. Dispoziţiile legale
criticate referitoare la instituirea unor condiţii pentru liberarea
condiţionată a persoanelor condamnate la deţinere pe viaţă, respectiv după
efectuarea a 20 de ani de
deţinere, iar în cazul în care condamnatul a trecut de
vârsta de 60 de ani, după executarea a 15 ani de deţinere, nu aduc atingere
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor
persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a
institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Este atributul exclusiv al legiuitorului de
a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, precum
şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei.
Liberarea condiţionată nu este un drept al
condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi
condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de
lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi
disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de
antecedentele lor penale.
Nu se poate susţine, aşadar, că dispoziţiile art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor
Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu