DECIZIE Nr. 100 din 10 aprilie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art.
79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 8 iunie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Gheorghe Onita
in Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile
criticate nu incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2)
referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 referitoare la
egalitatea in drepturi si nici pe cele cuprinse in art. 21 referitoare la
accesul liber la justitie. Se arata ca, potrivit art. 128 din Constitutie,
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", iar in
conformitate cu prevederile constitutionale cuprinse in art. 125 alin. (3),
"Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa
fiind, prevederea unei singure cai de atac prin dispozitiile legale criticate
este conforma cu Legea fundamentala, care nu garanteaza partilor exercitarea
ambelor cai de atac (apel si recurs) prevazute de Codul de procedura civila. In
final se considera ca textele de lege criticate nu contin dispozitii cu
caracter retroactiv, astfel incat nu contravin nici prevederilor art. 15 alin.
(2) din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.023/2000,
Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din
Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie
ridicata de Gheorghe Onita.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei considera
ca prevederile legale criticate vin in contradictie cu dispozitiile
constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si in art. 21
din Legea fundamentala.
Tribunalul Bihor, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, apreciaza ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) si
art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor constitutionale
amintite, "avand in vedere spiritul legii speciale privind solutionarea
conflictelor de munca, potrivit carora cererile referitoare la solutionarea
conflictului de drepturi se solutioneaza in regim de urgenta".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
exceptia este neintemeiata, aratand ca textele criticate nu contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece tratamentul egal in
fata legii "se impune ca atare doar pentru cetatenii aflati in situatii
identice ca subiecti ai raporturilor de munca, asa cum rezulta din actul
normativ respectiv, iar pentru cetatenii aflati in situatii diferite
tratamentul aplicat nu poate fi decat diferit".
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Apreciind ca prevederile art. 74, art.
79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor
constitutionale, arata ca legiuitorul a prevazut prin Legea nr. 168/1999 o
procedura de judecata in regim de urgenta, cu termene scurte de judecata si de
comunicare a citatiei si o singura cale ordinara de atac, recursul.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispozitii care au urmatorul continut:
Art. 74
"(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se
judeca in regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Partile sunt legal citate, daca citatia le-a fost inmanata cel putin cu
o zi inaintea judecarii.";
Art. 79 alin. (1)
"Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
Art. 80
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii
pronuntate de instanta de fond."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi
din Legea nr. 168/1999 contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.
15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si in art. 21, al caror continut este
urmatorul:
Art. 15 alin. (2)
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata Curtea observa ca
printr-o interpretare sistematica a prevederilor Legii nr. 168/1999 rezulta ca
legiuitorul a dorit ca solutionarea litigiilor de munca sa se realizeze cu
celeritate. Pentru aceasta, in cazul conflictelor de drepturi legiuitorul a
stabilit ca actiunile referitoare la solutionarea acestor litigii sa fie
adresate instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are
sediul unitatea, iar in caz de admitere a recursului instanta de recurs sa
judece in fond cauza.
In aceste conditii Curtea constata ca nu poate fi primita nici una dintre
criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate.
Astfel, in ceea ce priveste "retroactivitatea" dispozitiilor
legale criticate se poate retine ca nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin.
(2) din Constitutie, deoarece textele de lege criticate nu contin o asemenea
dispozitie cu caracter retroactiv. Totodata se poate constata ca, potrivit art.
90 din Legea nr. 168/1999, aceasta lege "intra in vigoare la data de 1
ianuarie 2000", data ulterioara adoptarii legii (12 noiembrie 1999) si
publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 (din 29
noiembrie 1999).
Este, de asemenea, neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate
cu prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece art. 74, art. 79 alin. (1) si
art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justitie, ci,
dimpotriva, permit solutionarea litigiilor de munca de catre instantele
judecatoresti, prevazand in acest scop doua grade de jurisdictie (fond si
recurs). Utilizarea unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen
procedural mai scurt in raport cu cel prevazut de Codul de procedura civila,
precum si suprimarea caii de atac a apelului, masuri prevazute de dispozitiile
legale criticate, au ca finalitate exclusiva asigurarea celeritatii
solutionarii unor asemenea litigii, iar nu incalcarea drepturilor fundamentale
invocate. Aceste texte sunt in concordanta si cu dispozitiile art. 125 alin.
(3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata
sunt stabilite de lege", precum si cu cele ale art. 128 din Constitutie,
in temeiul carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
Legea fundamentala a lasat in competenta autoritatii legiuitoare (care,
potrivit art. 58, este Parlamentul) sa stabileasca "competenta",
"procedura", precum si "caile de atac", in raport cu
specificul domeniilor litigioase reglementate.
Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8
februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69
din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de
exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie
presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste
proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea regula
art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi
accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude
de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie
sau grup social".
In fine, in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie Curtea observa ca dispozitiile art. 74, art. 79 alin. (1) si art.
80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin principiului egalitatii cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor publice, intrucat, asa cum s-a statuat in
jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu prin Decizia nr. 256/1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie
1998, principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli
diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
De altfel unele dintre dispozitiile Legii nr. 168/1999, ca de exemplu art.
79 alin. (1) si art. 80, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, si Decizia nr. 53
din 20 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste texte
sunt constitutionale, respingand exceptiile de neconstitutionalitate. Atat
considerentele, cat si solutiile din aceste decizii isi pastreaza valabilitatea
si in cauza de fata, neexistand motive care sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79
alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor
de munca, exceptie ridicata de Gheorghe Onita in Dosarul nr. 6.023/2000 al
Tribunalului Bihor.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 aprilie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu