Decizia Nr.10 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 829 şi art. 831 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Timiţă în Dosarul nr. 716/217/2010 al Judecătoriei Darabani şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 169D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Elena Irimia a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, dat fiind faptul că prevederile de lege criticate nu aduc atingere prerogativelor esenţiale ale dreptului de proprietate, prevăzute în art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 446 din 30 mai 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 716/217/2010, Judecătoria Darabani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 829 şi art. 831 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Timiţă într-o cauză civilă având ca obiect revocarea unui contract de donaţie pentru ingratitudine.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 829 şi art. 831 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece „aduc atingere prerogativelor esenţiale ale dreptului de proprietate privată, ceea ce echivalează cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică“. De asemenea, arată că textele de lege criticate permit restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, „fără ca titularul cererii promovate să invoce considerente ce ţin de apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav“.Judecătoria Darabani consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere prerogativelor esenţiale ale dreptului de proprietate, iar restrângerea care operează asupra exercitării acestui drept este justificată de apărarea moralei publice, dat fiind că, în general, contractul de donaţie este un contract fără sarcini, încheiat între rude apropiate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 829 şi art. 831 din Codul civil, care au următorul cuprins:– Art. 829: „Donaţiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donaţiunii.“;

– Art. 831: „Donaţiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare:1. Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului. 2. Dacă este culpabil în privinţă-i de delicte, cruzimi sau injurii grave. 3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente.“ Analizând critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că ulterior sesizării sale Codul civil a fost abrogat expres prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluţia legislativă criticată fiind preluată în cuprinsul art. 1.023 din noul Cod civil, care prevede că: „Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: a)dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;b)dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;c)dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.“Având în vedere că prevederile art. 829 şi art. 831 din Codul civil îşi produc efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, fiind aplicabile în cauza concretă dedusă judecăţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra acestor texte de lege, potrivit principiului tempus regit actum. Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi a celor ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate. Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 446 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, prin care Curtea a reţinut că prevederile art. 829 şi art. 831 din Codul civil instituie o excepţie de la principiul irevocabilităţii donaţiilor pentru ingratitudine. Cele două texte de lege criticate reglementează modalităţile legale de revocare a donaţiilor, revocarea pentru ingratitudine fiind expres şi limitativ prevăzută de art. 831 din Codul civil (devenit art. 1.023 în noul Cod civil). Revocarea pentru cauză de survenienţă de copil operează de drept, iar în celelalte două cazuri, respectiv pentru neexecutarea sarcinii şi pentru ingratitudine, revocarea este judiciară şi se pronunţă la cererea persoanelor îndreptăţite a introduce acţiunea şi numai în baza aprecierii de către instanţa de judecată a faptelor de ingratitudine sau de neexecutare a sarcinii de către donatar ori succesorii săi în drepturi, în mod excepţional. Având în vedere caracterul acestui contract, în scopul protejării părţii care îşi micşorează patrimoniul, legiuitorul a prevăzut posibilitatea revocării donaţiilor pentru ingratitudine, aceste dispoziţii fiind de ordine publică. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine are un caracter de „pedeapsă civilă“ şi este strict personală, aşa încât poate fi intentată numai de persoana împotriva căreia au fost săvârşite faptele. Totodată, Curtea constată că revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu poate fi asociată cu „o expropriere pentru cauză de utilitate publică“ şi nici nu „aduce atingere exercitării atributelor dreptului de proprietate privată“, aşa cum susţine autorul excepţiei, dat fiind faptul că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se realizează în scopul satisfacerii interesului public şi al realizării unor lucrări de interes naţional sau local, pe când revocarea donaţiei pentru ingratitudine este consecinţa acţiunilor donatarului, care are faţă de donator o obligaţie de recunoştinţă morală şi a cărei neîndeplinire are drept consecinţă aplicarea prevederilor art. 831 din Codul civil. Ca atare, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută contrarietatea textelor legale criticate faţă de dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, şi nici faţă de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în acest sens, cele statuate prin decizia mai sus menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 829 şi art. 831 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Timiţă în Dosarul nr. 716/217/2010 al Judecătoriei Darabani. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora