DECIZIE   Nr. 1 din 21 ianuarie 2008

in legatura cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane savarsit prin rapire si a dispozitiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 817 din 5 decembrie 2008

Dosar nr. 58/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in legatura cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 12 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane savarsit prin rapire si a dispozitiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate in mod ilegal, prin rapire.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 89 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili, sub aspectul încadrării juridice, că fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege.

SECŢIILE  UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în raport cu dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că fapta de a răpi o persoană şi de a o obliga ulterior să practice prostituţia constituie atât infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege (în cazul când victima este minoră), cât şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută la art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) din acelaşi cod.

Alte instanţe au considerat că astfel de fapte întrunesc, după caz, fie elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2) şi la art. 13 alin. (1), (3) şi (4), raportate la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, precum şi elementele de proxenetism prevăzute la art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal, în concurs real prevăzut la art. 33 lit. a) din Codul penal, fie pe cele ale infracţiunilor de trafic de minori prevăzute la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi de proxenetism prevăzute la art. 329 alin. 1 şi 3 sau alin. 2 şi 3 din Codul penal, aflate de asemenea în concurs real potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal.

Examinându-se fiecare dintre aceste ipoteze, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, se constată următoarele:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

Tot astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori".

Pe de altă parte, prin art. 189 alin. 1 din Codul penal este incriminată „lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal", prevăzându-se, în alin. 2-5 ale aceluiaşi articol, mai multe cazuri de agravare ale acestei infracţiuni.

In mod corespunzător, în alin. (2) şi (3) ale art. 12 din Legea nr. 678/2001 sunt reglementate cazurile de agravare ale infracţiunii de trafic de persoane, iar prin alin. (2)-(4) ale art. 13 din aceeaşi lege sunt prevăzute împrejurările ce imprimă caracter agravat infracţiunii de trafic de minori.

Este semnificativ că măsurile de agravare a pedepsei, stabilite în cele două articole din Legea nr. 678/2001, prin care sunt reglementate infracţiunile de trafic de persoane şi de trafic de minori, se referă la întreaga arie de reglementare a agravantelor prevăzute, în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prin dispoziţiile alineatelor 2-4 ale art. 189 din Codul penal.

In atare situaţie, cât timp prevederile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane au caracter special în raport cu cele ale art. 189 din Codul penal, referitoare la lipsirea de libertate în mod ilegal, în conformitate cu principiul de drept specialia generalibus derogant se impune ca acest concurs dintre legea specială şi legea generală să fie rezolvat în favoarea legii speciale.

Ca urmare, în ambele ipoteze sunt aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 12 sau cele ale art. 13 din Legea specială nr. 678/2001, cu agravantele corespunzătoare, fiecare dintre aceste două infracţiuni având caracter complex în raport cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul penal.

Caracterul complex şi unitar al reglementării speciale din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 287/2005, impune aplicarea dispoziţiilor, cu caracter special de incriminare, ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, chiar şi în rarele ipoteze în care art. 189 din Codul penal prevede pedeapsa mai grea, pentru a nu se încălca principiul conform căruia prevederile din legea specială au prioritate de aplicare în raport cu cele din legea generală.

In legătură cu cazurile de săvârşire a infracţiunii de proxenetism prin constrângere, este de observat că situaţiile ivite în această privinţă în practica judiciară au fost soluţionate de Secţiile Unite prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, dată în interesul legii.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar dacă aceeaşi faptă se referă la un minor, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în primul caz nefiind incidente şi dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, iar în cel de al doilea caz nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. In aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, şi ale art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:

1.  Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă presoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.

2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei