DECIZIE Nr. 1
din 15 ianuarie 2008
cu privire la incadrarea
juridica a faptei de ucidere din culpa, savarsita cu ocazia conducerii pe
drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o
imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori o concentratie ce
depaseste 0,40 g/l alcool pur in aerul expirat.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 81 din 1 februarie 2008
Dosar nr. 17/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii
Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina
recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la incadrarea juridică a faptei de ucidere din
culpa, savarsita cu ocazia conducerii pe drumurile
publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie
alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste
0,40 g/l alcool pur in aerul expirat.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 117 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii,
cerând să fie admis, în sensul că faptele de conducere pe drumurile publice a
unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie
alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă, cu această
ocazie, a unei persoane constituie atât infracţiunea de ucidere din culpă
prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, cât şi infracţiunea rutieră prevăzută la art. 79
alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în concurs real prevăzut de art. 33
lit. a) din Codul penal.
Referindu-se la uciderea din culpă a unei persoane în
aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător având o îmbibaţie alcoolică
sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau
prin orice alt mijloc de probă, a susţinut că această faptă constituie
infracţiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a
II-a din Codul penal.
De asemenea, a cerut să se reţină că şi fapta de ucidere
din culpă a unei persoane în atare împrejurare, comisă de către un conducător
auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a
stabilit prin niciun alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie
infracţiunea unică, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 2 din
Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere
unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă,
săvârşită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau
tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l
alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat.
Astfel, unele instanţe au considerat că faptele
menţionate constituie două infracţiuni distincte aflate în concurs real,
respectiv, atât infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3
din Codul penal, cât şi în infracţiunea de conducere pe drumurile publice a
unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce
depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, prevăzută la
art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că în astfel
de cazuri faptele constituie o singură infracţiune, complexă, prevăzută la art.
178 alin. 3 din Codul penal, care o absoarbe pe cea prevăzută la art. 87 alin.
1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 178 alin. 3 din Codul penal se prevede că atunci „când uciderea din culpă a unei persoane
este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în
sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în
stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 15 ani".
Pe de altă parte, la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este prevăzută ca infracţiune
„conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o
persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în
sânge".
Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod vădit că
infracţiunea de ucidere din culpă, reglementată în art. 178 alin. 3 din Codul
penal, constă într-o acţiune ce cuprinde în ea însăşi şi trăsăturile
distinctive ale infracţiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că într-un atare caz, în
raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracţiune
îşi pierde autonomia proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub
formă de circumstanţă agravantă în conţinutul infracţiunii de ucidere din
culpă, devenind componentă a unei singure infracţiuni, complexă, în sensul
prevederilor art. 41 alin. 3 din Codul penal.
In această privinţă este de observat că uciderea din
culpă a unei persoane, săvârşită de un conducător auto care conduce
autovehiculul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală sau în stare de
ebrietate, prezintă un pericol social propriu, astfel că legiuitorul a înţeles
să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele,
se însumează unei singure infracţiuni, care se constituie într-o infracţiune
complexă, pentru săvârşirea căreia se prevede o pedeapsă al cărei maxim
special, expresie a gradului de pericol social sporit, să depăşească cuantumul
pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul
de infracţiuni.
Or, în raport cu voinţa expresă a legiuitorului de a
crea din două infracţiuni autonome o singură entitate infracţională, distinctă,
şi de a stabili pentru săvârşirea ei o pedeapsă care să exprime pericolul
social propriu al unui atare ansamblu infracţional, considerat ca unitate
complexă, care nu ar putea să se afle în concurs cu una dintre părţile sale
componente.
Mai mult, voinţa legiuitorului nu poate fi interpretată
în sensul ca aceeaşi împrejurare - conducerea autovehiculului cu o îmbibaţie
alcoolică ce depăşeşte limita legală - să determine două agravări ale pedepsei,
o dată ca circumstanţă agravantă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul
penal, iar a doua oară ca infracţiune distinctă, prevăzută la art. 87 alin. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în concurs cu infracţiunea de ucidere
din culpă.
De aceea, se impune concluzia că în situaţiile în care
conducătorul unui autovehicul ucide din culpă o persoană în timp ce conduce pe
drumurile publice un autoturism sau tramvai, având în sânge o îmbibaţie
alcoolică ce depăşeşte limita legală, fapta sa constituie o singură
infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza
I din Codul penal, în care
este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Dacă, însă, uciderea din culpă a unei persoane în
aceleaşi împrejurări este comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie
alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate, constatată
clinic sau prin orice alt mijloc de probă, fapta sa constituie infracţiunea
unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul
penal.
In acelaşi timp, uciderea din culpă a unei persoane în
astfel de împrejurări, comisă de un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică
sub limita legală, în privinţa căruia nu s-a stabilit starea de ebrietate prin
niciun mijloc de probă, nu poate constitui decât infracţiunea unică de ucidere
din culpă prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul penal, al cărei caracter
calificat este imprimat de producerea consecinţei datorită nerespectării
dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul profesiei
sau al unei activităţi ca şofer.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul
considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
1. Stabilesc că faptele de conducere pe drumurile
publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o
îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu
această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de
ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I
din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea
prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări,
comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita
legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice
alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă,
prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.
3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări,
comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita
legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de
ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de
art. 178 alin. 2 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei