DECIZIE Nr. 1 din 7 ianuarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, astfel
cum a fost modificat si completat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 597/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 75 din 29 ianuarie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura
falimentului bancilor, astfel cum a fost modificat si completat prin art. I
pct. 25 din Legea nr. 597/2002, exceptie ridicata de Parchetul de pe langa
Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. 5.615/2000 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a VII-a comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 decembrie 2003, in
prezenta partilor: Banca Internationala a Religiilor prin lichidator S.C.
Reconversie si Valorificare Active - S.A. (Moore Stephens SA), prin avocat;
Banca Internationala a Religiilor reprezentata de Pana Ion, prin avocat; Banca
Internationala a Religiilor reprezentata de consiliul de administratie, prin
avocat; Banca Nationala a Romaniei, prin consilier juridic; Fondul de garantare
a depozitelor in sistemul bancar, prin consilier juridic. A lipsit Camera de
Comert si Industrie a Romaniei, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 17
decembrie 2003 si, apoi, la 7 ianuarie 2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 5.615/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I
pct. 25 alin. 2 din Legea nr. 597/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998
privind procedura falimentului bancilor, exceptie ridicata de Parchetul de pe
langa Tribunalul Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, reprezentantul
Ministerului Public arata, in sedinta din 7 aprilie 2003, asa cum rezulta din
incheierea instantei, ca "viciile de neconstitutionalitate ale Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 referitoare la incalcarea art. 114 alin.
(4) si art. 107 alin. (4) din Constitutie au fost in mod automat si efectiv
preluate de dispozitiile art. 2 al art. III pct. 25 din Legea nr. 597/2002,
astfel incat si ele sunt neconstitutionale". Totodata se considera ca
"textul vizat de exceptia de neconstitutionalitate ar trebui completat
astfel incat sa se excluda posibilitatea retroactivarii unei ordonante lovite
de vicii de neconstitutionalitate".
De asemenea, in memoriul depus la instanta la 7 martie 2003, autorul
exceptiei arata, pe larg, ca "la data de 29 octombrie 2002, prin Legea nr.
596/2002, Parlamentul a respins, iar prin Legea nr. 597/2002 a abrogat
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, act normativ care a stat la
baza declansarii procedurii de faliment a Bancii Internationale a
Religiilor". Prin alin. 2 al art. III pct. 25 din Legea nr. 597/2002, se
arata in continuare, "se precizeaza <<Procedurile falimentului
declansate in baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificarile si
completarile ulterioare, vor fi continuate in conformitate cu prevederile legii
mentionate, valabile la momentul darii hotararii de deschidere a
procedurii>>. Data hotararii declansarii falimentului Bancii
Internationale a Religiilor este 10 iulie 2000, data la care era in vigoare
Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, modificata si
completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999".
Referitor la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, se sustine ca
aceasta "este lovita de vicii de neconstitutionalitate, deoarece a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 19 noiembrie 1999 -
depusa la Parlament spre aprobare la 22 noiembrie 1999, incalcandu-se
prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutia Romaniei.
Pe de alta parte, potrivit art. 107 alin. (4) din Constitutie, ordonantele
se semneaza de primul-ministru si se contrasemneaza de ministrii care au
obligatia punerii lor in executare.
Semnarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 doar de
primul-ministru constituie, astfel, un alt viciu de neconstitutionalitate al
ordonantei.
Aceste vicii de neconstitutionalitate au fost in mod automat si efectiv
preluate de catre dispozitiile alin. 2 art. III pct. 25 din Legea nr. 597/2002,
astfel incat aceste dispozitii sunt lovite si ele de vicii de
neconstitutionalitate".
In final, autorul exceptiei considera ca "textul de mai sus trebuie
completat astfel incat sa se excluda posibilitatea ultraactivarii legii care
instituie procedura falimentului, care, desi valabila la momentul darii hotararii
de deschidere a procedurii, este susceptibila de vicii de natura celor invocate
in legatura cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 care completeaza
Legea nr. 83/1992".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala opineaza ca exceptia este
neintemeiata pentru urmatoarele considerente: "Textul criticat pentru
neconstitutionalitate este o norma de procedura, care indica legea aplicabila
in cazul continuarii procedurilor falimentului, deschise in baza Legii nr.
93/1998, cu modificarile si completarile ulterioare.
Exceptia invocata antameaza o problema de aplicare a legii si de
interpretare a acesteia, problema care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, nu poate fi rezolvata de Curtea Constitutionala.
Este importanta distinctia intre solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate, care este in competenta Curtii Constitutionale, si
rezolvarea problemei aparute in interpretarea si aplicarea legii, care este de
competenta instantei judecatoresti.
Exceptia de neconstitutionalitate nu vizeaza Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999, ci textul prin intermediul caruia aceasta ordonanta,
respinsa si abrogata, ultraactiveaza.
Aceasta solutie de exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi
este expresia vointei legiuitorului si nu incalca in mod direct nici un text
din Constitutie.
Mai mult, in textul ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu
se face referire expresa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, iar
faptul ca aceasta ordonanta ar ultraactiva s-a dedus pe cale de
interpretare".
In concluzie, arata instanta, "fata de motivarea autorului exceptiei
conform cu care viciile de neconstitutionalitate ale Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999 privind incalcarea art. 107 alin. (4) si art. 114 alin.
(4) din Constitutie au fost preluate de art. III alin. 2 pct. 25 din Legea nr.
597/2002", se apreciaza ca "exceptia este neintemeiata, intrucat
aceste vicii se refera la procedura de adoptare a acestui act normativ, iar nu
la continutul sau. Pretinsele vicii de neconstitutionalitate au fost acoperite
prin respingerea si abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999,
iar solutia ca aceasta ordonanta sa se aplice in continuare procedurilor
deschise in perioada cat era in vigoare este o problema de vointa legislativa,
care excede controlului de constitutionalitate".
In legatura cu sustinerea autorului exceptiei in sensul ca "textul ce
face obiectul exceptiei ar trebui completat, pentru a se exclude posibilitatea
ultraactivarii unei ordonante lovite de vicii de neconstitutionalitate",
instanta, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata ca
aceasta Curte "a stabilit ca nu este competenta de a se substitui
legiuitorului cu prilejul rezolvarii unei exceptii de neconstitutionalitate al
carei obiect priveste lacune legislative ori in cazul unor reglementari legale
despre care se pretinde ca ar fi incomplete ori nesatisfacator redactate".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere comunicat Curtii Constitutionale,
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In
argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul, dupa ce subliniaza ca "in
mod judicios" instanta de fond a stabilit ca "textul criticat este
cel al art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
138/2001", considera, "asemenea instantei de fond, ca exceptia de
neconstitutionalitate nu vizeaza Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
186/1999, ci textul prin intermediul caruia aceasta ordonanta, abrogata si
respinsa, ultraactiveaza".
In acest context, Guvernul apreciaza ca "ultraactivitatea unor
dispozitii legale, care reprezinta o exceptie de la principiul aplicarii
imediate a legii noi, reprezinta vointa legiuitorului si nu incalca nici un
text din Constitutie". In acest sens, Guvernul opineaza "ca
dispozitiile constitutionale statuand principiul neretroactivitatii legii nu se
pot raporta si la ultraactivitatea legii, intrucat acestea sunt de stricta
interpretare si aplicare".
In ceea ce priveste motivele invocate ca generand vicii de
neconstitutionalitate, vizand procedura de adoptare a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999, Guvernul considera ca "acestea sunt
neintemeiate". Astfel, arata Guvernul, "este adevarat ca ordonanta de
urgenta in discutie a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei anterior
depunerii sale la Parlament, insa aceasta nu reprezinta un temei de
neconstitutionalitate. Art. 114 alin. (4) din Constitutie dispune doar ca
ordonantele de urgenta emise de Guvern intra in vigoare numai dupa depunerea
acestora la Parlament. Prin urmare, in cazul de fata, intrarea in vigoare a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 a avut loc nu la data
publicarii, ci la data depunerii sale la Parlament".
In ceea ce priveste "critica intemeiata pe prevederile art. 107 alin.
(4) din Constitutie vizand lipsa, la finalul textului ordonantei de urgenta, a
contrasemnaturii ministrilor autorizati cu punerea in aplicare a
acesteia", Guvernul arata "ca aceasta este neintemeiata intrucat
actul este contrasemnat de cei trei conducatori ai autoritatilor administratiei
centrale imputerniciti cu punerea sa in aplicare".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
catre autorul exceptiei, il constituie dispozitiile art. III alin. 2 pct. 25
din Legea nr. 597/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura
falimentului bancilor. Instanta de judecata a identificat obiectul exceptiei ca
fiind art. I pct. 25 alin. 2 din Legea nr. 597/2002.
Examinand textul de lege criticat, Curtea observa ca, in realitate, pct. 25
al art. I din Legea nr. 597/2002 nu are decat un singur alineat, care reda noul
cuprins al art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2001, stabilit
in urma modificarii si completarii acestei ordonante de urgenta prin legea de
aprobare. Acest din urma text contine doua alineate cu dispozitii tranzitorii,
dintre care cel de-al doilea constituie, in realitate, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate. Dispozitiile criticate, cele ale art. III alin. 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 18 octombrie 2001 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului
bancilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 671 din 24
octombrie 2001, astfel cum au fost modificate si completate prin dispozitiile
art. I pct. 25 din Legea nr. 597 din 29 octombrie 2002 de aprobare a acestei
ordonante de urgenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
827 din 18 noiembrie 2002, au urmatorul cuprins: "Procedurile falimentului
declansate in baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificarile si
completarile ulterioare, vor fi continuate in conformitate cu prevederile legii
mentionate, valabile la momentul darii hotararii de deschidere a
procedurii."
Din analiza exceptiei rezulta ca autorul exceptiei, desi critica pentru
neconstitutionalitate in mod direct, expressis verbis, dispozitiile art. III
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2001, astfel cum a fost
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 597/2002, isi motiveaza
aceasta critica prin mijlocirea unor motive de neconstitutionalitate
referitoare la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, care, la data ridicarii
exceptiei de neconstitutionalitate, era respinsa prin Legea nr. 596 din 29
octombrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827
din 18 noiembrie 2002, si abrogata prin Legea nr. 597 din aceeasi zi, publicata
in acelasi numar al Monitorului Oficial al Romaniei, Partea I.
O prima exceptie de neconstitutionalitate, care a vizat direct si exclusiv
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, a fost respinsa ca inadmisibila
de instanta de judecata la 17 februarie 2003.
In cauza de fata, motivele de neconstitutionalitate sunt de natura
extrinseca, referindu-se exclusiv la nerespectarea unor conditii
constitutionale privind emiterea si intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 186/1999, prevazute de art. 107 alin. (4) si art. 114 alin.
(4) din Constitutie.
Textele constitutionale invocate aveau, la data emiterii ordonantei,
anterior revizuirii si republicarii Constitutiei, urmatorul cuprins:
- art. 107 alin. (4): "Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se
semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia
punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Hotararile care au
caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.";
- art. 114 alin. (4): "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta
ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre
aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca
in mod obligatoriu."
In concret, autorul exceptiei arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 186/1999 "este lovita de vicii de neconstitutionalitate, deoarece a
fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 19 noiembrie 1999 si
depusa la Parlament spre aprobare la 22 noiembrie 1999", iar pe de alta
parte, "semnarea Ordonantei de urgenta nr. 186/1999 doar de
primul-ministru constituie astfel un alt viciu de neconstitutionalitate".
Legatura pe care o face autorul exceptiei intre dispozitia legala criticata
expressis verbis pentru neconstitutionalitate si Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999 este exprimata in formularea ca viciile de
neconstitutionalitate ale acesteia "au fost in mod automat si efectiv
preluate de catre dispozitiile alin. 2 art. III pct. 25 din Legea nr.
597/2002".
Examinand critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta nu
poate fi primita.
In cauza, dispozitiile art. III alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 138/2001, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr.
597/2002 pentru aprobarea sa, au un caracter tranzitoriu, rezolvand un conflict
de legi in timp. Textul stabileste ca "Procedurile falimentului declansate
in baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificarile si completarile
ulterioare, vor fi continuate in conformitate cu prevederile legii mentionate,
valabile la momentul darii hotararii de deschidere a procedurii".
In formularea data de textul respectiv, legiuitorul din anul 2002 se abate
de la principiul aplicarii imediate a legii noi, hotarand, cu titlu
tranzitoriu, ca situatiile juridice pendinte sa ramana guvernate de prevederile
legale abrogate, sub imperiul carora a fost data hotararea de deschidere a
procedurii falimentului, fara ca aceasta sa aiba semnificatia repunerii in
vigoare a normelor abrogate.
Procedeul folosit de Parlament, prin vointa expresa a legii noi, care il
scuteste pe legiuitor sa reproduca normele aplicabile cazurilor pendinte, nu
contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3), devenit dupa
revizuirea si republicarea Constitutiei art. 126 alin. (2), potrivit carora
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege".
Singura restrictie constitutionala in materia succesiunii legilor,
respectata insa de legiuitor in cauza, o constituie principiul
neretroactivitatii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, care
"se justifica prin faptul ca asigura in conditii mai bune securitatea
juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, precum si datorita
faptului ca blocheaza nesocotirea separatiei dintre puterea legislativa, pe de
o parte, si puterea judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte" (a
se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 9/1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326/1994).
Curtea constata, de asemenea, ca nu este intemeiata sustinerea potrivit
careia dispozitia tranzitorie criticata ar fi preluat "in mod automat si
efectiv" "viciile de neconstitutionalitate" ale Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 186/1999, intrucat acestea vizeaza in exclusivitate
nerespectarea unor conditii de emitere si intrare in vigoare a ordonantei de
urgenta, deci neconstitutionalitatea extrinseca (externa) a acesteia, iar nu
continutul normelor la care se refera legiuitorul.
Solicitarea autorului exceptiei de a se exercita un control extrinsec
(privind respectarea conditiilor constitutionale de emitere a unui act
normativ) nu poate fi realizata, intrucat, chiar daca ar fi existat o incalcare
a procedurilor constitutionale de emitere a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 186/1999, aceasta a fost "asanata" prin actiunea Parlamentului de
respingere si apoi de abrogare, prin lege, a respectivului act normativ.
Astfel, neconstitutionalitatea de natura extrinseca a Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 186/1999 nu poate fi opusa textului criticat, introdus prin
art. I pct. 25 din Legea nr. 597/2002, lege supusa cu totul altor conditii de
adoptare si intrare in vigoare decat cele ale ordonantei de urgenta ce fusese
respinsa si abrogata anterior ridicarii exceptiei.
Sustinerea autorului exceptiei ca textul criticat pentru
neconstitutionalitate ar trebui "completat astfel incat sa excluda
posibilitatea ultraactivarii legii care instituie procedura falimentului, care,
desi valabila in momentul darii hotararii de deschidere a procedurii, este
susceptibila de vicii de natura celor invocate in legatura cu Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 186/1999, care completeaza Legea nr. 83/1998", nu
poate fi primita intrucat astfel Curtea s-ar transforma in legislator pozitiv,
substituindu-se Parlamentului, ceea ce nu este posibil. Potrivit dispozitiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea
Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea
modifica sau completa prevederea legala supusa controlului".
In legatura cu sustinerea, facuta cu prilejul dezbaterilor in fata Curtii
Constitutionale (si in notele scrise depuse de una din parti), in sensul ca
"Ordonanta de urgenta a Guvernului (respinsa si abrogata de Parlament)
este insa, deopotriva, lovita si de nulitate", Curtea observa ca in
Constitutie nu este prevazuta sanctiunea nulitatii pentru actele normative, care,
de altfel, ar presupune efecte retroactive, interzise de art. 15 alin. (2) din
Constitutie, precum si de art. 147 alin. (4) din Constitutie, care stabileste
ca deciziile Curtii Constitutionale "au putere numai pentru viitor".
De altfel, autoritatea legiuitoare competenta sa exercite controlul
parlamentar asupra ordonantelor Guvernului, in virtutea prerogativelor sale, a
respins si a abrogat ordonanta in cauza prin doua legi succesive.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si
al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. 2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, astfel
cum a fost modificat si completat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 597/2002,
exceptie ridicata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr.
5.615/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 ianuarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta