ACORD Nr. 0
din 3 martie 2008
intre Guvernul Romaniei si
Guvernul Republicii Turcia privind promovarea si protejarea reciproca a
investitiilor
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 107 din 23 februarie 2009
Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia,
denumite în cele ce urmează părţile contractante,
în dorinţa de a dezvolta relaţiile de cooperare
economică existente între cele două state,
fiind decise să încurajeze şi să creeze condiţii
favorabile pentru investiţiile investitorilor din România pe teritoriul
Republicii Turcia şi ale
investitorilor din Republica Turcia pe teritoriul României,
recunoscând că protejarea investiţiilor, în cadrul
acestui acord, stimulează iniţiativa în acest domeniu şi creşte bunăstarea economică a ambelor state,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Definiţii
In sensul prezentului acord:
a) termenul investitor
al unei părţi contractante înseamnă, în ceea ce
priveşte fiecare parte contractantă, următorii subiecţi care au făcut
investiţii pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în conformitate cu
legile şi reglementările naţionale ale acelei părţi contractante:
(i) o persoană fizică care este cetăţean al României
sau un cetăţean al Republicii Turcia, în conformitate cu legile în vigoare;
(ii) persoane juridice, inclusiv companii, corporaţii,
asociaţii de afaceri care sunt constituite sau organizate în conformitate cu
legile şi reglementările naţionale ale acelei părţi contractante şi care au
sediul împreună cu activitatea economică efectivă pe teritoriul acelei părţi
contractante;
b) termenul investiţii înseamnă, în conformitate cu legile şi reglementările naţionale ale
părţii contractante care găzduieşte investiţia, orice fel de active şi include,
fără a se limita la:
(i) acţiuni sau orice alt fel de participare la o
companie;
(ii) proprietăţi mobile şi imobile şi drepturi de
proprietate precum ipoteci, garanţii şi gajuri sau drepturi similare de
proprietate;
(iii) profituri reinvestite;
(iv) pretenţii băneşti sau pretenţii asupra garanţiei
de bună execuţie, având valoare financiară şi fiind asociate unei investiţii;
(v) drepturi de proprietate industrială, inclusiv drepturi cu privire la brevete, mărci de comerţ, nume
comerciale, modele industriale, know-how şi fond comercial şi de proprietate
intelectuală;
(vi) concesiuni conferite prin lege sau prin contract,
îndeosebi concesiuni referitoare la prospectarea,
extracţia şi exploatarea resurselor naturale. Termenul investiţii se va
referi la toate investiţiile directe realizate conform legilor şi
reglementărilor interne ale acelei părţi contractante pe teritoriul căreia au
fost realizate investiţiile. Termenul investiţii acoperă toate investiţiile
făcute pe teritoriul unei părţi contractante înainte sau după intrarea în
vigoare a acestui acord;
c) termenul profituri înseamnă
sumele provenite dintr-o investiţie şi include mai ales, dar nu numai,
profituri, dividende, dobânzi, redevente, venituri de
capital sau onorarii;
d) termenul teritoriu înseamnă,
cu privire la ambele părţi contractante, teritoriul, marea teritorială şi
spaţiul aerian deasupra acestora, precum şi suprafeţele marine şi submarine
asupra cărora fiecare parte contractantă este îndreptăţită să îşi exercite, în
conformitate cu dreptul internaţional, suveranitatea, drepturile suverane sau
de jurisdicţie.
ARTICOLUL 2
Promovarea şi protejarea investiţiilor
(1) Fiecare parte
contractantă va promova şi va admite, pe teritoriul său, investiţiile
investitorilor celeilalte părţi contractante, în conformitate cu legile şi
reglementările naţionale.
(2) Fără a aduce prejudicii
măsurilor adoptate de Uniunea Europeană, investiţiile investitorilor oricărei
părţi contractante vor beneficia întotdeauna de un tratament just şi echitabil
şi se vor bucura de o protecţie adecvată pe teritoriul celeilalte părţi
contractante. Niciuna dintre părţile contractante nu va afecta prin măsuri
nerezonabile sau discriminatorii gestionarea, întreţinerea, folosinţa, posesia,
extinderea ori administrarea acestor investiţii.
ARTICOLUL 3
Tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei
mai favorizate
(1) Fiecare parte
contractantă va acorda, pe teritoriul său, investiţiei investitorilor celeilalte
părţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl
acordă investitorilor săi sau investitorilor unui stat terţ, oricare dintre
acestea este mai favorabil.
(2) Prevederile privind tratamentul naţional şi de
naţiune cea mai favorizată din prezentul acord nu se vor aplica avantajelor
actuale şi viitoare acordate de oricare dintre părţile contractante în virtutea
calităţii de membru sau asociat al unei uniuni vamale, economice ori monetare,
pieţe comune sau zone libere de comerţ, investitorilor proprii, ai statelor
membre ai respectivei uniuni, pieţe comune ori zone libere de comerţ sau
oricărui alt stat terţ. Aceste tratamente nu se vor referi nici la avantajele
pe care oricare dintre părţile contractante le acordă investitorilor dintr-un
stat terţ în virtutea unui acord privind dubla impozitare sau a altor acorduri
reciproce de natură fiscală.
(3) Fiecare parte contractantă
va respecta toate obligaţiile asumate cu privire la investiţiile pe teritoriul
său ale investitorului celeilalte părţi contractante.
ARTICOLUL 4
Expropriere şi despăgubire
(1) Investiţiile făcute
de investitorii uneia dintre părţile contractante pe teritoriul celeilalte
părţi contractante nu vor fi expropriate sau naţionalizate ori supuse altor
măsuri cu efect similar, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) măsurile sunt adoptate în
scop public, în conformitate cu procedura legală;
b) măsurile nu sunt discriminatorii.
(2) Despăgubirea va corespunde
cu valoarea corectă de piaţă a investiţiei la data exproprierii sau la data la
care aceasta a fost făcută publică, oricare dintre acestea survine prima, şi va
fi efectiv realizabilă, liber transferabilă şi efectuată fără nicio întârziere.
In eventualitatea în care plata despăgubirii întârzie, investitorul va primi
dobândă pentru perioada de întârziere la efectuarea plăţii.
(3) La cererea investitorului, suma despăgubirii poate
fi recalculată de către un tribunal sau alt organ competent al părţii
contractante unde s-a realizat investiţia.
ARTICOLUL 5
Compensarea pierderilor
Investitorii unei părţi contractante ale căror
investiţii de pe teritoriul celeilalte părţi contractante suferă pierderi din
motive de război sau conflict armat, stare de urgenţă la nivel naţional,
revoltă, insurecţie ori tulburări pe teritoriul celeilalte părţi contractante
vor primi de la cea din urmă un tratament cu privire la despăgubiri sau alte
aranjamente nu mai puţin favorabil decât cel pe care respectiva parte
contractantă îl acordă propriilor săi investitori sau investitorilor dintr-un
stat terţ. Fără a prejudicia măsurile adoptate de Uniunea Europeană, plăţile,
dacă este cazul, care rezultă din acest articol vor fi liber transferabile.
ARTICOLUL 6
Soluţionarea diferendelor referitoare la investiţii
(1) In sensul prezentului articol, un diferendinvestiţional este definit ca
un diferend care implică:
a) interpretarea sau aplicarea
unei autorizaţii de investiţie acordate de autoritatea de investiţii străine a
unei părţi contractante unui investitor al celeilalte părţi contractante; sau
b) o încălcare a unui drept
conferit ori creat de prezentul acord cu privire la o investiţie.
(2) Orice diferend între o parte contractantă şi un
investitor al celeilalte părţi contractante, cu privire la o investiţie a
acelui investitor pe teritoriul primei părţi contractante, se va soluţiona pe
cât posibil pe cale amiabilă, prin consultări şi negocieri între părţile în
litigiu.
(3) Dacă diferendul nu poate fi
soluţionat prin consultări şi negocieri în termen de 6 luni de la data
solicitării soluţionării, atunci diferendul va fi înaintat, la alegerea
investitorului, către:
a) Centrul Internaţional pentru Reglementarea
Diferendelor referitoare la Investiţii (ICSID) înfiinţat prin Convenţia pentru
reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane
ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, în cazul în care
ambele părţi devin semnatare ale acestei convenţii;
b) un tribunal arbitrai ad-hoc, constituit în
conformitate cu Regulile de arbitraj ale Comisiei
Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(4) Trimiterea diferendelor cu privire la investiţii la
Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la
Investiţii se va realiza potrivit procedurii prevăzute în Convenţia pentru
reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane
ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965.
(5) Tribunalul arbitrai va decide în baza normelor de
drept, luând în considerare izvoarele de drept în
următoarea ordine:
- prevederile prezentului acord
şi ale altor acorduri relevante între părţile contractante;
- legislaţia în vigoare a părţii contractante
interesate;
- prevederile acordurilor speciale referitoare la investiţii;
- principiile generale de drept internaţional
recunoscute de ambele părţi contractante.
(6) Fără a prejudicia
prevederile paragrafelor (3) şi (4) din acest articol,
potrivit notificării trimise de Republica Turcia
Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la
Investiţii (ICSID), denumit în cele ce urmează Centrul,
în data de 3 martie 1989, potrivit art. 24 (4) din
Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între
state şi persoane ale altor state:
a) numai diferendele care
provin direct din activităţile de investiţii care au obţinut permisiunea
necesară, dacă este cazul, în conformitate cu legislaţia relevantă din
Republica Turcia cu privire la capitalul străin, şi care au demarat efectiv vor
fi supuse jurisdicţiei Centrului sau oricărui alt mecanism internaţional de
soluţionare a litigiilor;
b) diferendele referitoare la
proprietate şi drepturi de proprietate asupra unor proprietăţi imobiliare intră
total sub jurisdicţia tribunalelor din Republica Turcia şi, în consecinţă, nu
vor fi trimise spre soluţionare Centrului sau altui mecanism internaţional de
soluţionare a litigiilor; şi
c) referitor la art. 64 din
Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între
state şi persoane ale altor state:
Republica Turcia nu va accepta înaintarea litigiilor
care survin între Republica Turcia şi altă parte contractantă cu privire la
interpretarea sau aplicarea Convenţiei pentru reglementarea diferendelor
referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state, care nu se
rezolvă prin negociere la Curtea Internaţională de Justiţie.
(7) Decizia de arbitraj va fi
definitivă şi obligatorie pentru toate părţile aflate în diferend. Fiecare
parte contractantă se angajează să pună în aplicare decizia potrivit
legislaţiei naţionale.
ARTICOLUL 7
Transferuri
(1) Fără a prejudicia
măsurile adoptate de Uniunea Europeană, fiecare parte contractantă va permite
cu bună-credinţă ca toate transferurile referitoare la o investiţie să se facă
liber şi fără întârziere în şi din teritoriul său. Aceste transferuri includ:
a) profituri;
b) sume din vânzarea totală sau parţială ori din
lichidarea investiţiei;
c) plăţi efectuate pentru
rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobânzilor legale;
d) onorarii de administrare şi asistenţă tehnică;
e) câştiguri nete ale
persoanelor care au voie să lucreze la investiţia făcută pe teritoriul
celeilalte părţi contractante.
(2) Transferurile se vor
efectua fără întârziere în valuta convertibilă în care s-a realizat investiţia
sau în orice altă valută convertibilă convenită de investitori, la cursul de
schimb în vigoare la data transferului.
ARTICOLUL 8
Subrogarea
(1) Dacă investiţiile unui investitor al unei părţi
contractante sunt asigurate împotriva riscurilor necomerciale în cadrul unui
sistem stabilit prin lege, orice subrogare a asigurătorului în drepturile sau
pretenţiile respectivului investitor, potrivit termenilor acelei asigurări, vor
fi recunoscute de către cealaltă parte contractantă. Totuşi, prin subrogarea
drepturilor sale asigurătorului investitorul nu va fi exonerat de obligaţiile
sale privind investiţiile.
(2) Dacă una dintre părţile
contractante, în virtutea unei garanţii împotriva riscurilor necomerciale
pentru o investiţie realizată pe teritoriul celeilalte părţi contractante,
efectuează plăţi către propriii săi investitori, aceasta este subrogată în
drepturile, pretenţiile şi acţiunile respectivului investitor, precum şi în
obligaţiile legate de aceste drepturi, potrivit condiţiilor respectivei
garanţii.
(3) Asigurătorul sau garantul nu va avea dreptul să
exercite orice alte drepturi în afara acelora la care ar fi avut drept de
exercitare investitorul.
(4) Diferendele dintre o parte
contractantă şi un asigurător sau garantor vor fi soluţionate potrivit
prevederilor art. 6 sau 10 din prezentul acord, după caz.
ARTICOLUL 9
Investiţiile existente
Investiţiile făcute de investitorii uneia dintre
părţile contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante înainte de
intrarea în vigoare a prezentului acord vor fi şi ele supuse prevederilor
acestuia. Totuşi, prezentul acord nu se va aplica diferendelor survenite
înainte de intrarea sa în vigoare.
ARTICOLUL 10
Diferende între părţile contractante
(1) Diferendele dintre
părţile contractante privind interpretarea şi aplicarea prezentului acord vor
fi, în măsura posibilului, soluţionate prin negocieri directe şi semnificative
între cele două părţi. Dacă un diferend nu se poate soluţiona în termen de 6
luni de la începerea negocierilor, atunci, la cererea oricăreia dintre părţile
contractante, diferendul va fi înaintat unui tribunal arbitrai.
(2) Un astfel de tribunal arbitrai se va constitui
pentru fiecare caz individual în felul următor: în
termen de 3 luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă
va numi câte un membru al tribunalului. Cei 2 membri vor selecta apoi o
persoană dintr-un stat terţ, care, cu aprobarea părţilor contractante, va fi
desemnată drept preşedinte al tribunalului. Preşedintele va fi numit în termen
de 3 luni de la data numirii celorlalţi 2 membri. Dacă în perioadele precizate
nu s-au făcut numirile respective, oricare dintre părţile contractante poate,
în lipsa altei înţelegeri, să invite preşedintele Curţii Internaţionale de
Justiţie să facă numirile necesare. Dacă preşedintele este cetăţean al uneia
dintre părţile contractante sau dacă este în alt fel în imposibilitatea de a se
achita de această funcţie, vicepreşedintele va fi invitat să facă numirile
necesare. Dacă şi vicepreşedintele este cetăţean al uneia dintre părţile
contractante sau nu se poate achita de funcţie, atunci următorul membru ca
vechime al Curţii Internaţionale de Justiţie, care nu este cetăţean al uneia
dintre părţile contractante, va fi invitat să facă numirile respective.
(3) Tribunalul arbitrai va lua deciziile pe baza
prevederilor prezentului acord şi a altor acorduri încheiate şi în vigoare
între părţile contractante, precum şi pe baza principiilor şi regulilor
generale de drept internaţional. Deciziile tribunalului arbitrai vor fi luate
cu majoritate de voturi şi vor fi definitive şi obligatorii.
(4) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile
arbitrului propriu şi ale reprezentărilor sale la procedurile arbitrale.
Costurile cu privire la preşedinte şi celelalte costuri vor fi suportate în
părţi egale de părţile contractante.
(5) Tribunalul arbitrai îşi va stabili propria
procedură.
ARTICOLUL 11
Intrarea în vigoare, modificarea, durata şi
încetarea valabilităţii
(1) Fiecare parte contractantă
va notifica în scris celeilalte părţi contractante îndeplinirea procedurilor
interne legale de ratificare, necesare în teritoriul său, pentru intrarea în
vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare la data
ultimei dintre cele două notificări.
(2) Prezentul acord va rămâne
în vigoare o perioadă de 10 ani şi va continua să rămână în vigoare până când,
după expirarea perioadei iniţiale de 10 ani, oricare dintre părţile
contractante va notifica în scris celeilalte părţile contractante intenţia sa
de încetare a valabilităţii acestuia. Nota de încetare a valabilităţii va
deveni efectivă la un an după ce a fost primită de către cealaltă parte
contractantă.
(3) Referitor la investiţiile
efectuate până la data încetării valabilităţii prezentului acord, prevederile
acestuia vor continua să rămână în vigoare o perioadă de încă 10 ani începând
de la data expirării sale.
(4) Prin derogare de la prevederile paragrafului (2), în
cazul viitoarelor evoluţii ale dreptului Uniunii
Europene sau al aderării Turciei la Uniunea Europeană, prezentul acord va fi
modificat, dacă va fi
necesar, prin consens al părţilor contractante, astfel încât să se asigure
conformitatea prevederilor sale cu obligaţiile României şi ale Turciei
decurgând din calitatea de state membre ale Uniunii Europene.
Dacă nu se poate ajunge la un consens, părţile
contractante vor avea dreptul de a denunţa prezentul acord. Acordul îşi va
înceta aplicabilitatea în termen de 3 luni de la primirea notei de denunţare.
In ceea ce priveşte investiţiile făcute sau dobândite înainte de data
denunţării prezentului acord şi cărora acesta li se aplică, prevederile tuturor
celorlalte articole din prezentul acord vor rămâne în continuare în vigoare o
perioadă de 10 ani de la data denunţării.
(5) Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul
Republicii Turcia pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor,
semnat la Ankara la 24 ianuarie 1991, îşi va înceta valabilitatea la data
intrării în vigoare a prezentului acord.
Semnat la Bucureşti la 3 martie 2008, în două exemplare
originale, fiecare în limbile română, turcă şi engleză, toate textele fiind
egal autentice. In caz de divergenţă în interpretare, textul în limba engleză
va prevala.
Pentru Guvernul României,
Ovidiu Silaghi,
ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii,
comerţ, turism şi profesii liberale
Pentru Guvernul Republicii Turcia,
Kursad Tuzmen,
ministru de stat